|
Acasa » REFERATE » SCHIMBARILE DE SENS ALE CUVINTELOR, EXEMPLE
SCHIMBARILE DE SENS ALE CUVINTELOR, EXEMPLE
Schimbarile de sens ale cuvintelor, exemple, referat gramatica
Inainte de a defini si de a exemplifica cele trei tipuri de tropi amintiti, este necesar sa spunem cateva cuvinte despre cauzele schimbarilor de sens.
Cuvintele isi schimba sensul in primul rand datorita schimbarilor intervenite in realitatea pe care o denumesc, datorita evolutiei gandirii si cunoasterii omenesti, necesitatii de a exprima notiuni noi. Ele isi modifica, de asemenea, sensul initial ori primesc sensuri noi (unele fiind folosite in limba comuna, altele specializate in limbajele stiintifice) si datorita schimbarii sferei de intrebuintare, precum si datorita influentei pe care o sufera, din partea unor cuvinte din limbi straine.
Desigur, nu putem insista aici asupra numeroaselor si variatelor aspecte pe care le prezinta evolutia semantica a cuvintelor. In aceasta evolutie a sensurilor lexicale au loc extensiuni sau, dimpotriva, restrangeri semantice, arhaizari ale unor sensuri sau chiar disparitii ale sensului initial (etimologic).
Revenind la aparitia sensului figurat al cuvantului "vulpe", trebuie spus ca o sursa bogata pentru crearea sensurilor figurate o constituie imaginatia, gluma, ironia, in general atitudinea afectiva a vorbitorilor. In multe cazuri in care imaginatia si afectul "colaboreaza", sensurile noi sunt rezultatul transferului prin metafora, metonimie sau sinecdoca.
Metafora (din gr. metaphora "transfer"), tropul cel mai raspandit in limba, consta in transferul denumirii unui obiect asupra altuia pe baza unei asemanari. Asemanarea poate avea in vedere forma sau culoarea obiectelor: aripa (la pasare) — aripa (avionului). Foarte frecvente sunt metaforele prin care se transfera denumirea unui obiect animat (insufletit) asupra altui obiect inanimat (neansufletit) sau invers: picior (al omului, al animalului) — piciorul mesei, al podului. Exista si metafore prin transfer de sens de la inanimat la inanimat (vatra unde se face jocul — vatra satului) sau de la animat la animat (nume de insusiri sau de activitati caracteristice omului aplicate la animale, precum si caracteristici ale animalelor aplicate oamenilor). Astfel se spune despre un om ca este "bou", "catar", "magar", "caine", ca aprecieri negative legate de unele caracteristici ale animalelor respective; dar se spune despre un om si ca este "soim", "leu", "vultur", sau despre o fata ca este "caprioara", deci ca aprecieri pozitive. Exista numeroase verbe care se refera la animale si care se pot folosi — prin transfer metaforic —la adresa oamenilor: "miorlaie", "schiauna" pentru "a plange", "latra" pentru cel care vorbeste tare, pe un ton enervant, "mormaie" pentru cineva care vorbeste incet si neclar.
Fenomenul prin care verbe de felul "miorlaie", 'schiauna", "bazaie", sunt folosite figurat pentru verbul "a plange", a fost numit derivare sinonimica. Prin el se explica serii de sinonime precum "cioc", "clont", "plisc" pentru gura (la om); deci dupa ce gura omului a fost numita depreciativ "bot", (denumire folosita pentru gura animalului) s-a trecut la diversele denumiri folosite pentru "gura" pasarilor. S-a produs astfel, prin asocieri semantice, o deplasare de sens, ajungandu-se la o sinonimie a cuvintelor realizata pe baza sensului figurat al unuia dintre ele.
Metonimia (gr. metdnymia "inlocuire a unui nume cu altul") consta in inlocuirea unui cuvant prin altul astfel incat cele doua cuvinte sa denumeasca obiecte intre care exista sau se poate imagina o corespondenta calitativa, o legatura interna. (Se spune, in alti termeni, ca transferul denumirii in cazul metonimiei se efectueaza pe baza contingentei intre obiectele denumite.)
Reproducem cateva dintre tipurile de metonimii (inclusiv exemplele) prezentate in lucrarea colectiva "Limba romana contemporana"- "Vocabularul".
Metonimia persoana pentru lucru
- Numele autorului (creatorului) pentru opera lui: A cumparat un Alecsandri nou aparut (o editie noua din opera lui V. Alecsandr);
Metonimia recipient pentru continut
0 banita de porumb, o caruta de nisip, o mana de sare, un brat de fan. "Recipientul poate fi imaginat (echivalat) cu un spatiu, cu o cladire, o localitate, o tara, o regiune etc. Continutul este reprezentat atunci de oamenii aflati in spatiile amintite: Capitala este in sarbatoare; A iesit tot satul la munca; Sala aplauda in picioare."
Metonimia cauza pentru efect
Dintr-o expresie ca "a trai din munca ta", se vede ca munca inseamna aici "castigul", "folosul", "roadele" obtinute prin munca.
Metonimia loc pentru produs
"Cazul cel mai semnificativ pentru denumirea unui produs prin numele locului de fabricatie este, fara indoiala, acela al "sampaniei", vin din podgoriile provinciei franceze "Champagne", pregatit dupa o tehnica locala, raspandita apoi in intreaga lume. In acelasi fel, "murfatlar" a devenit in limba romana numele vinului fabricat la Murfatlar."
Sinecdoca (gr. sunekdoke "ceea ce se intelege la un loc"), varietate a metonimiei, consta in folosirea denumirii partii pentru intreg, a intregului pentru o parte, a genului pentru specie sau invers. Ea se bazeaza pe o relatie cantitativa intre denumirile celor doua obiecte.
Cateva exemple:
- parte pentru intreg, tip de sinecdoca folosit frecvent in vorbirea curenta: "acoperis" pentru "casa, locuinta"; carte "invatatura" (are carte multa);
- intregul pentru parte, este deci tipul invers celui precedent; apare in exprimari ca: "imbracat in matase", "in catifea", unde substantivele "matase" si "catifea", sunt folosite cu sensul "vesminte de matase, de catifea";
- sinecdoca singular pentru plural, obisnuita mai ales in limbajul popular pentru numele popoarelor ("in tara turcului", unde "turcului" — turcilor) sau in exprimari ca: "tot omul sa stie" (unde "omul" = oamenii).
Frecventa este si sinecdoca abstract pentru concret, in exemple ca: are multe "cunostinte" printre sportivi (cunostinte insemnand "persoane cunoscute"), ai facut o "traducere" buna (intelegandu-se ca este vorba de un text concret, nu de actiunea de a traduce).
Am discutat aceste aspecte referitoare la metafora, metonimie si sinecdoca, in intentia de a prezenta mecanismul prin care au loc schimbari si transferuri de sens de la un cuvant la altul. Am insistat asupra metaforelor pentru a sublinia faptul ca in afara de metaforele poetice, individuale, intalnite in operele scriitorilor, exista in limba comuna aceste metafore lexicale intrebuintate in vorbirea noastra obisnuita, unele "tocite" (dupa cum le numesc lingvistii) care si-au pierdut expresivitatea. De exemplu, "piciorul mesei", "ochiul ferestrei", "urechile acului", "bratul macaralei", nu sunt figuri de stil, ci au devenit, prin frecventa lor utilizare, simple fapte de limba. Daca, la inceput, sensul modificat aparea ca un fapt deosebit de expresiv, prin trecerea acestui sens modificat in uzul comun, imaginea originara produsa de un trup s-a sters din mintea vorbitorilor. Fenomenul respectiv a fost numit de lingvisti "lexicalizarea tropilor".
|
|
