|
Acasa » REFERATE » SINGURATATE REFERAT
SINGURATATE REFERAT
Referat "Singuratate" de Mihai Eminescu
Poezia "Singuratate", aparuta in "Convorbiri literare",in anul 1878,dupa pauza din 1877 cand,demisioneaza de la Curierul de Iasi si este numit redactor al ziarului "Timpul"din Bucuresti. In aceasta perioada poetul traieste un profund sentiment de singuratate si dezamagire in dragoste. El ii propune iubitei sale Veronica Miclesa fuga cu el in lume, dar in timp ce el este plecat la inmormantarea mamei sale, Veronica pleaca in vacanta.Intors de la inmormantare la 15 august 1876 o acuza pe Veronica de usuratate.George Calinescu numea poezia "Singuratate","poezia tacerii absolute", in care solitudinea deplina, margineste constiinta de sine si da nastere acelui sfarsit, indicand o meditatie ce evoca sentimentul singuratatii si alcurgerii timpului.
Cu perdelele lasate,/Sed la masa mea de brad,/Focul pâlpâie în soba,/Iara eu pe gânduri cad./Stoluri, stoluri trec prin minte/Dulci iluzii. Amintiri/Târâiesc încet ca greieri/Printre negre, vechi zidiri,/In compozitia poeziei se remarca doua planuri. Primul plan care accentueaza atmosfera de siguratae, tristete si melancolie.Sau cad grele, mângâioase/Si se sfarma-n suflet trist,/Cum în picuri cade ceara/La picioarele lui Crist.În odaie prin unghere/S-a tesut painjenis/Si prin cartile în vravuri/Umbla soarecii furis.În aceasta dulce pace/Îmi ridic privirea-n pod/Si ascult cum învelisul/De la carti ei mi le rod./Ah! de câte ori voit-am/Ca sa spânzur lira-n cui/Si un capat poeziei/Si pustiului sa pui;/Dar atuncea greieri, soareci,/Cu usor-maruntul mers,/Readuc melancolia-mi,/Iara ea se face vers.
In cel de-al doilea plan sant incluse ultimele 3 strofe in care este descrisa starea eului liric, transigurata deaparitia iubitei.
Câteodata… prea arare…/A târziu când arde lampa,/Inimadin loc îmi sare/Când aud ca suna cleampa…/Este Ea.Desarta casa/Dintr-odata-mi pare plina,/În privazul negru-al
vietii-mi/E-o icoana de lumina./Si mi-i ciuda cum de vremea/Sa mai treaca se îndura,/Când eu stau soptind cu draga/Mâna-n mâna, gura-n gura.
Inceputul poeziei zugraveste mediul in care se afla eul liric: perdele, masa, foc, soba, care accentueaza atmosfera de intimitate apasatoare. Antiteza"focul palpae in soba, iara eu pe ganduri..." descrie o stare emotionala in care este adancit poetul. In camera iluminata de palpaitul flacarii din soba, se proiecteaza imaginea de prizonier al amintirilor. Epitetul"perdelele lasate" si verbele "palpae", "cad", "taraiesc",toate evidentiaza monotonia, oprirea timpului parca, in care este cuprins eul liric. Repetitia si aliteratia" stoluri, stoluri trec prin minte",accentueaza senzatia de invaluire a spatiului cu amintiri, dulci fantasme, iluzii, generand o stare meditativa, somnolenta. Epitetul dublu "negre, vechi zidiri" nuanteaza indepartarea in timp si spatiu al eului liric, al carui suflet este ca o zidire. Imboldul amintirilor reiese din simbolul "greieri", epitetul dublu "grele, mingaioase amintiri" si metafora "se sfarma-n suflet", care pricinuiesc zbuciumu sufletesc, invaluit de o stare de mahnire, de o trista amintire care persista.
Aspectul trecerii timpului este accentuat de prezenta simbolurilor zoomorfe: greieri, soareci, care intrerup melancolia si lupta impotriva scurgerii iremediabile a timpului. Lupta cognitiva se regaseste prin scris. Metonimia "suna cleampa" sugereaza aparitia iubitei, bucuria iubirii fiind singura care poate sa-i insufle dorinta de a trai. Antiteza relevata prin adjectivele opuse, antonimice "desarta plina" si "negru-lumina" descrie schimbarea radicala a atmosferei care invaluita anterior intr-o lumina pesimista se preschimba in una plina de viata la ivirea iubitei, care este comparata cu o "icoana de lumina", sugerand sacralitatea iubirii.Iubirea ca amintire , iubita ca icoana este o alta nuanta a temei iubirii în poiezia lui Eminescu . Metafora "privazul negru al vietii" promoveaza ideea unei vieti lipsite de bucurii, una solitara, care devine multumita iubitei, una luminata caci numai ea este in stare sa dea un alt sens vietii posomorate a poetului. La finalul poeziei apare acelasi motiv: trecerea timpului [si mi-i ciuda]. Eul liric fiind suparat ca timpul ii controleaza viata, subjugandul necrutator , pe cand el doreste sa savureze clipele alaturi de iubita. Prezenta des intalnita a formei personale la persoana I "-mi", "melancolia-mi", "data-mi", descrie suferinta eului liric, in continutul acestei poezii ca si in majoritatea poeziilor sale.Se simte singur,nedrepatit, lipsit de singura bucurie a vietii sale, iubirea si mai precis fiinta iubita, de care nu se poate bucura pe deplin.
|
|
