|
Acasa » REFERATE » SINTAXA FRAZEI EXEMPLE, EXERCITII
SINTAXA FRAZEI EXEMPLE, EXERCITII
Referat, Sintaxa frazei, exemple, exercitii gramatica
Fraza reprezinta unitatea folosita in mod obisnuit in exprimarea scrisa si vorbita. Ea este formata din mai multe propozitii legate intre ele prin raporturi sintactice. In mod normal, intr-o fraza exista atatea propozitii cate predicate sunt.
Aceasta constatare ilustreaza tocmai legatura intre diversele parti ale gramaticii, deoarece pentru a arata componenta frazei ne referim la propozitie, analizand predicatul in componenta caruia intra un verb.
In ceea ce priveste raportul dintre sintaxa propozitiei si sintaxa frazei, analiza textelor pune in lumina ideea ca fraza nu este numai o amplificare a propozitiei, ci si unul dintre cele mai eficace mijloace, pentru elevi, de a-si imbogati si dezvolta propria exprimare, atat oral cat si în scris.
In fraza, propozitiile sunt de doua feluri, dupa cum intelesul lor depinde sau nu de o alta propozitie din fraza.
Propozitia al carei inteles nu depinde de intelesul altei propozitii se numeste principala. Din punctul de vedere al formei, propozitia principala se recunoaste dupa faptul ca, in mod obisnuit, nu contine o conjunctie subordonatoare.
Ai nascocit pe-ncetul uneltele, cu care
Ti s-a facut mai darza vointa si mai tare.
{T. Arghezi}
In aceasta fraza formata din doua versuri, principala este cea dintai propozitie, care nu depinde de o alta si in cuprinsul careia nu se afla o conjunctie subordonatoare.
Consideram nepotrivit obiceiul de a argumenta calitatea de principala a unei propozitii prin afirmatia "are inteles de sine statator". Numai uneori propozitiile principale au, cu adevarat, inteles de sine statator; de obicei, subordonata intregeste intelesul propozitiei determinate. Identificarea propozitiei principale trebuie sa apeleze, ca elemente gramaticale, la faptul ca nu depinde de alta propozitie si ca nu contine o conjunctie subordonatoare.
Lipsa unei conjunctii subordonatoare din textul principalei nu inseamna lipsa oricarei conjunctii. Dimpotriva, adeseori principala cuprinde o conjunctie, dar numai coordonatoare.
Exemplu:
Si deodata, clipira candele verzi de licurici in doua siraguri si vazu pajistea de flori deschisa catra un parete de stanca intre doi mesteceni batrani.
(M. Sadoveanu)
In textul de mai sus, sunt doua propozitii principale coordonate copulative legate prin conjunctia "si".
La inceputul primei propozitii principale se afla, de asemenea, conjunctia coordonatoare copulativa "si".
Propozitia al carei inteles depinde de intelesul altei propozitii din fraza se numeste secundara sau subordonata. Din punctul de vedere al formei, in mod obisnuit, propozitia secundara se recunoaste dupa faptul ca este introdusa printr-o conjunctie subordonatoare.
Intre propozitiile din fraza se pot stabili doua feluri de raporturi sintactice: de coordonare (sau de egalitate) si de subordonare (sau de dependenta ori inegalitate). Propozitiile legate prin raport de coordonare se numesc coordonate, iar cele construite pe baza raportului de subordonare se numesc subordonate.
O fraza poate fi alcatuita numai din propozitii coordonate.
Exemplu:
Batranul Dan aude, suspina si nu crede!
(V. Alecsandri)
In aceasta fraza sunt trei propozitii coordonate, intre care exista raporturi de coordonare.
In mod obisnuit o fraza nu poate fi construita numai din propozitii subordonate, ci trebuie sa cuprinda cel putin o principala.
Exemplu:
Acum am vrut sa dovedesc tatei ca fara miere si fara zahar poate omul sa traiasca.
[P. Ispirescu)
In fraza citata, exista o singura propozitie pricipala.
Raportul de coordonare se stabileste intre propozitii de acelasi fel (principale ori secundare). Deci propozitii coordonate pot fi propozitiile principale, dar si cele secundare, cu conditia ca intre ele sa existe un raport de egalitate (coordonare).
Exemplu:
Afurisit sa fie tot neamul lui si sa arda in jaratecul iadului acel care ar gasi acest smeu cazut si nu l-ar aduce in ograda sfantului Ilie.
(V, Alecsandri)
Fraza citata este formata din patru propozitii, doua principale si doua subordonate atributive, fiecare grup de doua propozitii fiind legat prin conjunctia coordonatoare copulativa "si". Deci conjunctia "si" uneste propozitii de acelasi fel, primele doua principale, iar ultimele doua atributive.
Raportul de subordonare se poate stabili atat intre o principala si o secundara, cat si intre doua secundare, din care una depinde de cealalta. Propozitia principala sau secundara care are subordonate se numeste regenta.
Exemplu:
Baiatul s-a lovit la cot de ia secat sufletul; dar s-a ridicat degrab sa vaza ce s-a facut cosul.
(I. L. Caragiale)
In fraza de mai sus sunt cinci propozitii. Raport de coordonare exista intre propozitiile prima si a treia, care sunt principale (Baiatul s-a lovit la cot... dar s-a ridicat degrab). A doua este subordonata fata de prima, a patra fata de a treia, iar a cincea fata de a patra. Dintre acestea, a doua si a patra sunt subordonate fata de propozitii principale, iar a cincea este subordonata fata de o secundara (subordonata).
Pentru a recapitula notiunile teoretice prezentate pana aici, dam urmatoarele exemple:
1. La scoala, elevii citesc, scriu si deseneaza,
2. Elevii se duc in tabara, dupa ce au terminat scoala, ca sa se odihneasca si ca sa cunoasca mai bine tara in care s-au nascut.
In primul exemplu, fraza este formata din propozitii de acelasi fel, intre care se afla raport de coordonare. Primele doua propozitii coordonate nu sunt legate cu ajutorul nici unui cuvant de legatura, ci sunt numai alaturate (juxtapuse). Propozitia a doua cu a treia sunt coordonate, legate prin conjunctia coordonatoare "si".
In al doilea exemplu, fraza este formata din cinci propozitii dintre care numai una (prima) este principala (deoarece nu depinde ca inteles de alta si nu este introdusa printr-o conjunctie subordonatoare), iar restul sunt secundare sau subordonate pentru ca intelesul fiecareia, in parte, depinde de al alteia si fiindca sunt introduse prin conjunctii subordonatoare. Propozitia a doua (dupa ce au terminat scoala) depinde de prima; a treia si a patra (ca sa se odihneasca si ca sa cunoasca mai bine tara) depind de prima; iar a cincea (in care s-au nascut) depinde de a patra. Toate propozitiile subordonate din text sunt introduse prin conjunctii subordonatoare.
Daca in fraza exista o singura propozitie principala (care nu depinde de alta), in schimb apar doua regente (propozitii determinate de subordonate). Astfel regenta este, in primul rand, principala (prima propozitie) determinata de propozitiile a doua, a treia, si a patra, dar tot regenta este si proapozitia a patra care este determinata de propozitia a cincea.
Intre cele cinci propozitii ale frazei exista raporturi de subordonare, dar si de coordonare. Astfel propozitiile a doua, a treia, a patra si a cincea sunt subordonate, primele trei fata de propozitia principala, iar ultima fata de a patra. Intre propozitiile de acelasi fel, circumstantiale de scop, a treia si a patra, exista un raport de coordonare indicat cu ajutorul conjunctiei coordonatoare "si". Cele doua propozitii sunt coordonate deoarece sunt de acelasi fel (circumstantiale de scop) si amandoua sunt subordonate fata de aceeasi regenta (prima propozitie).
Din discutia de pana aici, se pot retine ca indicatii practice mai importante urmatoarele:
a. In orice fraza exista cel putin o propozitie principala (de aceea e bine ca analiza propozitiilor din fraza sa inceapa cu propozitia principala);
b. propozitia principala nu cuprinde o conjunctie subordonatoare, dar poate sa aiba o conjunctie coordonatoare (de aceea principala se identifica tinandu-se seama si de lipsa conjunctiei subordonatoare din propozitia respectiva);
c. coordonate sunt propozitiile de acelasi fel (fie ca sunt principale sau secundare). Propozitiile secundare sunt coordonate intre ele numai cand, fiind de acelasi fel, sunt subordonate aceleiasi regente;
d. raportul de subordonare se poate stabili atat fata de o principala, cat si fata de o secundara (deoarece, in principiu, oricare propozitie poate fi determinata de o alta);
e. propozitiile subordonate sunt introduse, de obicei, prin conjunctii subordonatoare (care sunt de un mare ajutor in identificarea subordonatelor);
f. regenta este considerata propozitia care are o subordonata (fie ca regenta este principala sau secundara). Regenta este propozitia determinata de o alta. Termenul regenta este folosit, mai ales, pentru a arata care este propozitia de care depinde o subordonata.
|
|
