|
Acasa » REFERATE » SOMN LUCIAN BLAGA, COMENTARIU, REFERAT
SOMN LUCIAN BLAGA, COMENTARIU, REFERAT
Comentariu "Somn" referat de Lucian Blaga
Noapte întreaga. Dantuiesc stele în iarba./Se retrag în padure si-n pesteri potecile,/gornicul nu mai vorbeste./Buhe sure s-aseaza ca urne pe brazi./în întunericul tara de martori/ se linistesc pasari, sange, tara/si aventuri în cari vesnic recazi./Dainuie un suflet în adieri,/fara azi,/fara ieri./Cu zvonuri surde prin arbori/se ridica veacuri fierbinti./In somn sangele meu ca un val/se trage din mine/înapoi în parinti.
Poezia "Somn", face parte din volumul "Lauda somnului", aparut in 1929. Mai mult decat "Biografie" ce instituie instanta anonima ca proiectie generalizata a eului în volumul "Lauda somnului", adevarata "expunere" programatica privind blagianizarea expresionismului o aflam în aceasta poezie. Printr-o "miscare retractila" (Ion Pop) catre starea embrionara data de topografia "noptii" si a "somnului", poetul construieste o "geografie mitologica" care sa vindece drama provocata de lectura semnelor lumii vazuta ca "text".
Se contureaza un spatiu securizant al "Povestii"' unde elanul expresionist este încetinit, rasfrant, reflectat în frantura de vers "Dantuiesc stele în iarba" ce transfera miscarea intens personalizata din "Vreau sa Joc" la reflexul impersonalizat si feeric al stelelor în iarba selenara sub forma sublimata a jocului licuricilor pocnind minusculi în imateriale jerbe de artificii. "Retragerea" catabasica a potecilor în "padure" si-n "pesteri" indica refugiul arhetipal într-un "centru" mitic; nici nu mai exista nici o posibilitate de problematizare întrucat "vorba" (numirea diferentiatoare) este interzisa, orice fiinta reducandu-se la stadiul de faptura emblematica ("Buhe sure s-aseaza ca urne pe brazi"), in întunericul matricial al somnului "se linistesc pasari, sange, tara si aventuri în care vesnic recazi" ; aventura cunoasterii diferentiate, dobandite prin scindarea constiintei originare se potoleste si barierele dintre eul individual si cel anonim dispar. Sufletul care era o entitate separatoare, ca receptacol al eului expresionist dilatat la proportiile cosmice, nu se mai prezinta ca o vointa tiranica, dictatoriala ci se afla dispersat "în adieri, / fara azi, / fara ieri".
El pare a se apropia de acea prezenta estranee din versul lui Trakl "Ceva strain este sufletul pe acest pamant" ("Gedicht") analizat ca o prelungire a poeticii expresioniste de catre Martin Heidegger. Acest "suflet" "dainuie" doar în durata fara a se mai materializa. Orice rumoare data de "veacurile fierbinti" se stinge în spatiul securizant iar eul reprezentat aici în elementaritatea sa pre-embrionara ("sângele meu") comunica direct pe cai elnogenetice. Aceasta comunicare nu mai este posibila sub regimul diurn, solar cum se întampla în "Poemele luminii" ci trece sub regimul nocturn al somnului. Somnul este pragul, limita ("simbolul izolarii, al coincidentii cu marile procese organice", o "întoarcere la unitatea organica primordiala, la starea paradisiaca a creatiei fara constiinta, în care nu exista libertate, pacat, drama" cum spune Mircea Eliade citat de Ion Pop), metoda de explorare poetica prin care Blaga rezolva transgresarea expresionismului în blagianism, altfel spus, este modalitatea de convertire a destramarii în "transsubstantiere" cum bine observa Victor Ivanovici. |"Somnul cu grafica lui variabila, cu deplasari rasunatoare conciliate în unitatea paduroasa si contradictorie a creatiei, e o forma de existenta mult mai complecta ca existenta diurna" (s.n.) va spune cu intuitia-i gemala poetul Ion Barbu în eseul fundamental din 1929, "Legenda si somnul în poezia lui Blaga".
Asa cum apare si la Trakl, somnul are functie purificatoare prin semnul ambiguu sub care se figureaza ca domeniu al existentei increate, sustrase deci ciclului alterant al fiintarii.
|
|
