|
Acasa » REFERATE » STRUCTURA MORFOLOGICA SI LEXICALA A CUVANTULUI
STRUCTURA MORFOLOGICA SI LEXICALA A CUVANTULUI
Referat, Structura morfologica si lexicala a cuvantului, gramatica
In forma pe care o are un cuvant flexibil deosebim, pe de o parte, elemente constante si elemente variabile si pe de alta parte, elemente cu valoare lexicala si elemente cu valoare gramaticala.
Componentele structurii morfologice a oricarui cuvant sunt: "radacina", "prefixele", "sufixele" si "desinenta" (ultimele trei fiind numite cu un termen generic afixe).
Radacina este elementul neanalizabil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte inrudite ca sens prin acest element. Ea are valoare exclusiv lexicala, nu poate fi inlocuita, dar, uneori, in cursul declinarii sau al conjugarii sufera modificari de forma.
Prefixul este afixul care se adauga inaintea radacinii si are, de obicei, valoare lexicala.
Sufixul este afixul care se adauga dupa radacina cuvantulni sau chiar dupa un alt sufix existent in cuvant. Sufixele sunt lexicale — cele cu ajutorul carora se formeaza cuvinte noi — si gramaticale (sau flexionare) — cele care ajuta la crearea unor forme ale aceluiasi cuvant, de exemplu, modurile si timpurile verbelor. Calitatea de a forma cuvinte noi nu o au decat sufixele lexicale, prin aceasta deosebindu-se de sufixele gramaticale si de desinente.
Desinenta este afixul care se adauga dupa radacina sau dupa tema pentru a exprima numarul si cazul la substantive, numarul, genul si cazul la pronume sau numarul si persoana la verbe. Desinenta, care are valoare exclusiv gramaticala, nu poate fi decat una singura.
Tema este o grupare de elemente din structura aceluiasi cuvant, fiind alcatuita din radacina plus sufixe sau/si prefixe, fara desinenta. La verbe se disting: o tema lexicala, comuna tuturor formelor flexionare ale acelui cuvant, si mai multe teme flexionare specifice unor timpuri sau moduri din conjugarea verbului respectiv. De exemplu, verbul "a calatori" are tema lexicala calator- (formata din radacina "cal"- + sufixul -"ator") si diverse teme flexionare-: la imperfect tema "calatorea"-, la mai mult ca perfect tema "calatorise-".
Sa retinem ca deosebirea dintre radacina si tema este urmatoarea: radacina, este neanalizabila si constituie elementul comun pentru mai multe cuvinte (inrudite), pe cand tema este analizabila si constituie elementul comun pentru diverse forme ale unuia si aceluiasi cuvant. Radacina poate constitui singura un cuvant, indeosebi la partile de vorbire neflexibile (vezi "dar", "iar"). Exista cuvinte neflexibile formate din radacina si afixe lexicale (vezi adv. "neandoielnic").
Structura cuvintelor compuse este lexico-sintactica, adica legatura cuvintelor care le alcatuiesc se face atat prin alaturarea acestora (sau prin unirea cu cratima), cat si prin elemente relationale — "prepozitii", "conjunctii", articole la unele, iar la altele prin flexiune (ca in compusul "traista-ciobanului"). De altfel, vom vedea mai departe ca exista compuse la care elementele alcatuitoare sunt in raport de coordonare sau de subordonare. Vom vedea, de asemenea, ca in cazul cuvintelor compuse si al derivatelor de la ele avem a face cu doua sau mai multe radacini. De exemplu: "dreptunghiular" are doua radacini: "drept" si "unghi".
Cunoasterea structurii cuvintelor are importanta nu numai pentru formarea cuvintelor prin diverse procedee, ci si pentru intelegerea sensului cuvintelor. Daca sensul de baza al unui cuvant este continut in radacina lui, trebuie sa dam atentie si prefixelor si sufixelor (iar la cuvintele compuse acelor asa-numite "elemente de compunere" ca "aero"-, "hidro"-) care contribuie la precizarea sensului sau la schimbarea lui (de exemplu, in "reciti", derivat de la "citi", prefixul "re"- ne indica faptul ca actiunea verbului se repeta).
Cuvantul de la care se formeaza cuvinte noi prin derivare cu prefixe sau cu sufixe se numeste cuvant-baza, iar cel nou obtinut se numeste "derivat". De exemplu: de la cuvantul-baza "frunza" se formeaza derivatele "infrunzi", "desfrunzi", "frunzis", "frunzulita" etc. Elementul comun, adica radacina, este "frunz"-, la care s-au adaugat prefixul "in"-, sufixul gramatical -"i" (pentru infinitiv), prefixul "des"- si sufixele lexicale -"is", -"ulita".
Vorbitorii de limba romana pot stabili usor legatura intre cuvintele inrudite, pot grupa aceste cuvinte in "familii lexicale". De exemplu, grupand in jurul verbului "munci" urmatoarele cuvinte: "muncitor", "muncitorime", "muncitoreste", "muncitoresc" si altele, se obtine familia lui lexicala.
O familie lexicala cuprinde cuvintele formate prin derivare, prin compunere si prin schimbarea valorii morfologice.
|
|
