|
Acasa » REFERATE » SUBIECTUL DEFINITIE, EXEMPLE, EXERCITII
SUBIECTUL DEFINITIE, EXEMPLE, EXERCITII
Subiectul definitie, exemple, exercitii, referat gramatica
Subiectul definitie: Subiectul este partea principala de propozitie care arata cine savarseste actiunea, in cazul predicatului verbal, sau cui i se atribuie o calitate, in cazul predicatului nominal.
In analiza sintactica a propozitiei, identificarea subiectului se realizeaza, in general, fara prea mari dificultati. Exista totusi anumite aspecte asupra carora atragem atentia.
O prima indicatie utila pentru analiza propozitiei si cu urmari directe in sintaxa frazei se refera la legatura stransa dintre subiect si predicat. Deoarece, in principiu, nu exista predicat fara subiect si invers, rezulta ca e bine sa se identifice, in acelasi timp, subiectul si predicatul. Legatura dintre aceste doua parti principale de propozitie se vede si din definitiile in care fiecare parte principala de propozitie se defineste prin cealalta: subiectul arata cine face actiunea predicatului verbal sau cui i se atribuie insusirea cuprinsa in predicatul nominal, iar predicatul arata ce face sau cum este subiectul.
Exemple:
1. Oamenii acestia s-au purtat vitejeste.
{Costache Negruzzi}
2. Frumoasa mi-e tara straveche.
{O. Ca zi mir}
Analizand subiectele din exemplele de mai sus, se vede ca, in primul exemplu, subiectul "oamenii" arata cine face actiunea, iar, in al doilea, subiectului "tara" i se atribuie insusirea frumoasa.
Daca se analizeaza predicatele, se constata ca, in primul exemplu, predicatul "s-au purtat" arata ce a facut subiectul iar, in al doilea, predicatul "e frumoasa" arata cum este subiectul.
Exercitiul 1. Analizati subiectele din exemplele de mai jos si explicati ce arata ele in fiecare caz:
a. In vremi de rastriste si jale.
Strabunii vegheau pe ogor.
{O. Cazimir}
b. Ei sunt in adevar voinici
{P. Ispirescu}
c. Zmeul, turbat de manie, se intoarse numidecat acasa.
(P. Ispirescu)
d. Fost-au acest Stefan-Voda om nu mure de stat, manios si degrab varsatoriu de sange nevinovat.
(Grigore Ureche)
Exercitiul 2. Analizati predicatele din exemplele date fa, b, c, d) si explicati ce arata ele, despre subiect, in fiecare caz.
Daca legatura dintre subiect si predicat este o realitate evidenta si daca unul se defineste prin celalalt, urmeaza ca si identificarea unuia trebuie sa se obtina prin raportarea la celalalt.
Exemple:
1. La un semn deschisa-i calea.
{M. Eminescu}
2. In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.
{V. Aleesandri}
In primul exemplu, pentru a identifica predicatul e nevoie sa recunoastem, mai intai, subiectul. Constatand ca subiectul este "calea", singurul substantiv in cazul nominativ din propozitie, cautam sa ne dam seama ce se spune despre subiect si constatam ca i se atribuie insusirea {i = "este")] deschisa.
In al doilea exemplu se identifica mai usor predicatul "rasuna", dar sensul lui exact, persoana si numarul ne apar clar numai cand il raportam la subiectul "clinchete".
In teorie, toata lumea este de acord ca subiectul si predicatul se identifica in acelasi timp. In practica analizei, se constata insa tendinta de a se analiza separat unul de altul si chiar uneori, se subliniaza numai predicatul.
Pentru a putea combate aceasta tendinta gresita, e bine sa se cunoasca de unde porneste ea. Punctul de plecare se afla chiar intr-o trasatura caracteristica a limbii romane, care permite neexprimarea subiectului in cazul predicatelor care arata actiuni facute de persoana I si a II-a precum si In cazurile cand subiectul a fost mentionat mai inainte.
Exemple:
1. Fiind baiet paduri cutreieram
Si ma culcam ades langa izvor.
{M. eminescu}
2. Nu meritati a muri de sabie.
{C. Negruzzi}
3. Se duceau cu tata-sau in munte la facut ferestea.
{I. Creanga}
In toate exemplele date, subiectul nu este exprimat, asa cum se intampla si in alte multe propozitii intalnite in texte. Neexprimarea subiectului nu inseamna ca el lipseste sau ca nu exista. Dovada existentei subiectului se face usor. Este de ajuns sa punem intrebarea cine? predicatului, si subiectul raspunde. {La primul exemplu, "eu": la al doilea "voi", la al treilea "el" sau "ea"}
Subiectul exprimat prin persoana I si a II-a este inclus in desinenta persoanei respective si se numeste subiect inclus.
In cel de al treilea exemplu, subiectul poate fi dedus din textul anterior si poarta numele de "subiect subanteles".
Neexprimarea subiectelor explica de ce, in limba romana, intr-o fraza se gasesc, de regula, mai putine subiecte decat predicate. Din aceasta situatie se naste deprinderea gresita de a nu se cauta si identifica subiectul fiecarui predicat, respectiv al fiecarei propozitii. Contribuie la aceasta si o confuzie: elevii confunda neexprimarea subiectului cu inexistenta subiectului.
De aceea, trebuie sa fie combatute formulele atat de des folosite: "propozitia nu are subiect" sau "din propozitie lipseste subiectul", ori "propozitie fara subiect".
Formarea deprinderii de a identifica, in acelasi timp, subiectul si predicatul prin sublinierea primului cu doua linii si a celui de al doilea cu o linie are foloase atat de mari, incat procedeul se impune ca o trasatura obligatorie a unei bune metode de analiza pe text.
Primul si cel mai important avantaj al aplicarii acestei metode il constituie identificarea corecta a celor doua parti principale de propozitie, de care depinde — in mare masura - analiza corecta a textului in intregime. Prin raportarea predicatului la subiect se obtine o exacta identificare a predicatului: daca subiectul face o actiune, predicatul este verbal, iar daca subiectului i se atribuie o calitate, predicatul este nominal.
Exemple:
1. Noi am plecat pe munte, iar el a ramas acasa.
2. Noi am trecut clasa, iar el a ramas corijent.
In ambele exemple sunt cate doua propozitii. In propozitiile de la urma, in ambele exemple, se afla acelasi verb, "a ramas". Daca ne multumim sa subliniem predicatele, fara sa le identificam prin raportare la subiect, putem gresi subliniind in amandoua cazurile verbul "a ramas". Raportand cu atentie predicatul la subiect pentru a ne da seama de relatia dintre predicat si subiect, observam ca in primul exemplu subiectul "el" face actiunea de "a sta pe loc acasa", de "a nu parasi casa", in timp ce in al doilea exemplu, acelasi subiect (el) nu face o actiune, deoarece aici verbul "a ramas" nu mai are intelesul dinainte. De data asta, subiectului "el" i se atribuie o insusire negativa.
Un alt avantaj al analizarii, in acelasi timp, a predicatului, si subiectului, alaturi de corectitudinea si exactitatea analizei, se refera chiar la subiect. Cautand sa identificam" cine face actiunea sau cui i se atribuie calitatea, ajungem sa "descoperim" subiectul, pe care altfel am fi tentati sa-l consideram complement direct.
In legatura cu nedorita confuzie dintre subiect si complementul direct, este bine sa se retina ca subiectul este exprimat, in general, printr-un substantiv sau substitut al acestuia, in "cazul nominativ".
In ceea ce priveste analiza gramaticala, indicatia privitoare la cazul nominativ are valoarea unei reguli de mare importanta. Consideram, de aceea, ca in analiza textelor este bine sa i se acorde toata increderea. Aparentele exceptii sau chiar situatiile speciale, socotite de specialisti drept exceptii propriu-zise, sunt destul de rare si pretind explicatii deosebite, de la caz la caz. Daca acceptam ca subiectul poate fi exprimat, in mod obisnuit, printr-o parte de vorbire in alt caz decat in nominativ, ne lipsim de una dintre regulile de baza ale analizei sintactice si, in acelasi timp, dam frau liber interpretarii subiective, lipsite de reguli, prin care se ajunge, in mod inevitabil, la erori.
Referitor la identificarea acuzativului, care se confunda ca forma cu nominativul, sa se vada lamuririle date la complementul direct.
De retinut. Subiectul trebuie identificat odata cu predicatul.
Identificarea subiectului nu trebuie sa se impiedice de faptul ca el nu este prezent totdeauna in propozitie. Neexprimarea subiectului nu inseamna ca predicatul nu are subiect, deoarece acesta poate fi inclus sau neexprimat.
Formarea deprinderii de a identifica in mod regulat subiectul fiecarui predicat are urmari importante si in sintaxa frazei. Cele mai multe propozitii subiective sunt aflate tocmai ca urmare a deprinderii de a identifica intotdeauna subiectul din propozitia regenta.
Punctuatie. Subiectul nu se desparte niciodata prin virgula de predicatul sau.
vizite: 4280
|
|
