|
Acasa » REFERATE » TARM PIERDUT, ION PILLAT, CRITICA
TARM PIERDUT, ION PILLAT, CRITICA
Referat "Tarm pierdut" de Ion Pillat, critica literara
Dupa oarecare experienta literara, ajunge oricine sa deosebeasca modurile fundamentale ale gandirii omenesti. Ferma prozastica sau versificata nu indica totdeauna un continut necesar. Mai ales de la romantici încoace modalitatile exprimarii s-au încrucisat în asa fel, încat mergem la confuzii sigure încrezandu-ne numai în aratarile de suprafata ale acestora: proza face aripi cateodata, înfierbantandu-se, iar versul de multe ori devine pedestras, îndreptatind prozodiile care spun ca el are si "picioare".
Sa lasam dar deoparte indicatiile formei si sa ne conducem dupa diferenta de gust a miezului; modalitatilor exprimarii sa le preferam modurile gandirii omenesti. Acestea sunt doua: gandirea-proza, care afirma, contrazice, argumenteaza, discuta închinandu-se Logicii, si gandirea-poezie, care insinueaza, ispiteste, canta, închinandu-se Fantaziei.
Aceeasi experienta ne mai învata, fara sa aiba aerul, ca starea poetica a constiintei se istoveste dupa o durata proprie, care este mai totdeauna scurta, atat de scurta, ca poezia nu poate fi vazuta sub chipul izvorului continuu, ea fiind de felul lichidelor tasnite, încat nu e nici o mirare ca în cei mai mari poeti constatam intermitente, pe care gandirea-proza le umple cum poate, spre a da impresia unitatii. Valoarea unei opere poetice nu scade prin interventia oportuna a spiritului-proza, dupa cum tencuiala nu pagubeste stilului si soliditatii unei zidiri. Ba este chiar necesar ca poetul sa se serveasca de picioare cand aripile ostenesc mai înainte de a parcurge distanta minima a poemului. Totul depinde de dozajul combinatiei.
Nimic mai firesc dar ca si în poezia lui I. Pillat sa constatam asemenea pauze lirice. Este drept ca în ultimele volume, de cativa ani, Pillat zaboveste în asemenea pauze peste cat ar fi frumos, ceea ce ne-a facut sa credem ca el s-ar caracteriza îndeosebi prin placerea versificatiei. Dar, aceasta fiind alta chestiune, vom urmari în volumul "Tarm Pierdut" cateva exemple de gandire-proza si de gandire-poezie.
Volumul "Ţărm Pierdut" ne foloseşte astfel, poate prea deseori, să ne edificăm deplin asupra spiritului-proză, care afirmă, povesteşte şi descrie chiar în versuri de nobilă corectitudine, cum îndeosebi ştie Pillat să compună.
Asemenea versuri, şi cu deosebire acelea puse în evidenţă prin litere comandate, exprimă gandirea-poezie, care nu are forţă de convingere, ci de seducţie. De altfel, dacă observăm bine, Pillat se află încă în cunoscutul fior horaţian al scurgerii vremii, prin care poezia sa este identificabilă, şi pe care ori de cate ori îl are, scrie versuri a căror corectitudine rămane pe al doilea plan faţă de gandirea-poezie.
Ceea ce mai place pe deasupra citatelor noastre în "Ţărm Pierdut este, ca să zicem aşa, un fel de frumuseţe suplimentară, pe care poetul ne-o serveşte din reminiscenţe de lectură.
Tarm Pierdut nu este asadar un volum de versuri neinteresant. Claritatea artei sale, frumusetea permanenta în opera poetica a lui Pillat, l-ar fi recomandat chiar severitatii lui Maiorescu, care afirma ca arta, spre deosebire de stiinta, trebuie sa ne odihneasca spiritul.
|
|
