|
Acasa » REFERATE » TESTE DE DIAGNOSTIC DIABET INSIPID, ANALIZE
TESTE DE DIAGNOSTIC DIABET INSIPID, ANALIZE
Teste de diagnostic diabet insipid
Retrohipofiza
In clinică nu se explorează decat activitatea vasopresinei-antidiuretină (ADH). Acest hormon poate fi stimulat prin intermediul osmoreceptorilor (transpiraţie, diaree, soluţie clorurată hipertonică) sau de unele droguri (nicotină, morfină). Diabetul insipid hipofizar este consecinţa lipsei de eficienţă a ADH datorită fie unei dereglări privind osmoreceptorii (diabet renal), fie unei leziuni a sistemului hipotalamohipofizar.
Teste functionale privind diagnosticul formei clinice de diabet insipid
Testul setei diabet insipid
Acest test urmăreşte să realizeze o hiperosmolaritate plasmatică pe care, în caz de diabet insipid prin leziune organică, sistemul hipotalamo-retrohipofizar nu o recepţionează. Bolnavul este pus în condiţii de restricţie a lichidelor timp de 6-8 ore, urmârindu-se îndeaproape greutatea (pierde 5-8% din greutate), diureza, densitatea urinii şi hematocritul. Dacă greutatea scade, mucoasele se usucă, hematocritul creşte iar densitatea urinară nu se modifică, putem conchide în sensul unui diabet insipid prin leziune organică. Creşterea densităţii urinare în jurul a 1 005 denotă o leziune retrohipofizară parţială.
Testul hipertoniei saline diabet insipid
Acest test explorează capacitatea de secreţie a ADH de către retrohipofiza. Bolnavul urinează şi aruncă urina, după care este hidratat cu o cantitate de 300 ml apă din sfert în sfert de oră, urina fiind colectata si masurata la aceleasi intervale de timp. Cand diureza a devenit intensă (10 ml/minut, aproximativ), se administrează în perfuzie intravenoasă o soluţie hipertonă salină (ser clorurat 2,5%), timp de 45 de minute. Dacă sistemul hipotalamo-retrohipofizar este intact, diureza scade în cele 30 de minute care urmează perfuziei, in caz contrar se poate conchide că este vorba de o leziune a acestui sistem. Această probă nu se practică la bătrîni sau cardiaci.
Testul la nicotină diabet insipid
Se bazează pe proprietăţile nicotinei de a stimula direct sistemul hipotalamo-retrohipofizar. Se recomandă bolnavului să fumeze 1-3 ţigări sau i se face o injecţie i.v. lentă (5') cu 1—3 mg salicilat de nicotină (poate provoca greţuri), in mod normal secreţia de ADH creşte, antrenand creşterea densităţii urinare şi scăderea diurezei, deşi bolnavul continuă, la fiecare 15', să ingere cantităţi de apă echivalente cu eliminările de urină. Răspunsul negativ pledează pentru un diabet insipid prin leziune organică, dereglare sau tulburări în utilizarea hormonului ADH.
Testul oliguriei provocate de vasopresină (ADH)
Pentru explorarea carenţei de vasopresină, se administrează 5 miliunităţi (5 mU) de vasopresină in soluţie apoasă, timp de 60'. Se colectează apoi urine din cele două ore următoare. In diabetul hipofizar, cantitatea de urină scade, iar densitatea urinară urcă pînă la 1 010—1 020, în timp ce în diabetul nefrogen, aceste modificări sunt inaparente (lipsa de eficienţă a ADH asupra rinichiului).
|
|
