|
Acasa » REFERATE » TOAMNA REFERAT
TOAMNA REFERAT
Referat "Toamna" de Octavian Goga
[Apartenenta operei la genul liric, specia literara pastel]
"Val de bruma argintie/ Mi-a împodobit gradina,/ Firelor de lamâita/ Li sa usca radacina./Peste crestet de dumbrava/ Norii suri îsi poarta plumbul,/ Cu podoaba zdrentuita /Tremura pe câmp porumbul./Si cum de la miazanoapte/ Vine vântul fara mila,/De pe vârful surii noastre/ Smulge-n zbor câte-o sindrila./De vifornita pagâna/ Se-ndoiesc nucii, batrânii,/ Plânge-un pui de ciocârlie/ Sus pe cumpana fântânii./Il ascult si simt subt gene/ Cum o lacrima-mi învie:/ Ni se-aseamana povestea,/ Pui golas de ciocârlie."
Octavian Goga [1881 - 1938] a fost poetul durerii taranilor ardeleni. Cele patru volume de versuri, "Poezii" [1905], "Ne cheama pamântul" [1909], "Din umbra zidurilor" [1913], "Cântece fara tara" [1916] constituie o monografie lirica a satului ardelenesc, la cumpana celor doua secole, oglindind viata, aspiratiile si sufletul chinuit al unui popor caruia istoria i-a harazit un destin tragic, prin faptul ca tinuturile Transilvaniei apartineau Imperiului Austro-Ungar.
Intre creatiile lirice ale lui Octavian Goga se numara si pastelul "Toamna", publicat în anul 1902, în revista "Luceafarul" si inclus apoi în primul volum de "Poezii" [1905].
"Pastelul este creatia lirica în versuri, în care este descris un tablou de natura, iar poetul îsi exprima în mod direct sentimentele traite în fata peisajului zugravit."
Poezia are ca titlu numele anotimpului toamna, care este descris cu toate ornamentele specifice, în tonuri de culoare sugestive pentru o atmosfera apasatoare, deprimanta.
Structura, semnificatii, limbaj artistic
Poezia "Toamna" de Octavian Goga este alcatuita din cinci catrene [strofe de câte patru versuri] si construieste un tablou specific acestui anotimp.
Primele doua versuri ale poeziei descriu o realitate imediata "Val de bruma argintie / Mi-a împodobit gradina" -, care precizeaza momentul, timpul, ce contureaza cumpana dintre cele doua anotimpuri succesive, toamna-iarna, prin elementul specific "bruma" însotit de epitetul sugestiv "argintie". Apropierea anotimpului geros este anuntata si de alte elemente din natura - norii plumburii si vântul de la miazanoapte: "Peste crestet de dumbrava / Norii suri îsi poarta plumbul", iar "de la miazanoapte / Vine vântul fara mila". Aliteratia "vine vântul" accentueaza salbaticia cu care acest fenomen al naturii se dezlantuie asupra întregii firi, pentru ca "Smulge-n zbor câte-o sindrila". Aceste vitregii ale naturii aduc suferinta si tristete plantelor si animalelor: "Firelor de lamâita radacina", "Cu podoaba zdrentuita/ Li sa usca radacina/ Tremura pe câmp
porumbul". "De vifornita pagâna / Se-ndoiesc nucii, batrânii", iar "pe cumpana fântânii", "personificat", "Plânge-un pui de ciocârlie".
Elementele din natura asupra carora se opreste poetul, apartin atât spatiului terestru - gradina, firele de lamâita, dumbrava, porumbul, nucii -, cât si celui cosmic - norii, vântul, vifornita.
Aceasta atmosfera apasatoare, dezolanta, este în concordanta cu starea de spirit a poetului, al carui suflet este dominat de melancolie si deznadejde.
In ultimele versuri ale poeziei, Goga îsi exprima direct sentimentul de tristete profunda prin intermediul eului liric, stabilind o identitate între suferinta sa si cea a puiului de ciocârlie: "îl ascult si simt subt gene / Cum o lacrima-mi învie:/ Ni se-aseamana povestea, / Pui golas de ciocârlie".
Exprimarea directa a starii interioare a eului liric se realizeaza prin folosirea verbelor la prezent - "ascult", "simt"-, a pronumelor la persoana I - "-mi", "ni" - si a vocativului "pui golas".
Tristetea atmosferei este sugerata prin imagini vizuale, cu ajutorul epitetelor cromatice [de culoare - n.n.] "bruma argintie", "norii suri", a metaforei "plumbul", creând un tablou în nuante de gri. Personificarea este si ea prezenta, deoarece bruma "a împodobit gradina", iar norii "îsi poarta plumbul".
Suferinta generala este ilustrata si prin epitetele "podoaba zdrentuita", "vifornita pagâna", personificarile "Tremura pe câmp porumbul", "vine vântul", "Plânge-un pui de ciocârlie", ultimele doua contribuind si la realizarea unor imagini auditive.
Natura devastata de vitregiile vremii este în concordanta cu sentimentele poetului, sugerând comuniunea om-natura.
Cu toate ca a trecut un secol de la publicarea poeziei "Toamna" de Octavian Goga, ea continua sa impresioneze pe cititor. O marturie a vechimii acestei creatii lirice o constituie arhaismele fonetice "val", "subt".
Prozodia. Poezia "Toamna" de Octavian Goga are un ritm trohaic, o singura rima încrucisata în fiecare strofa, iar masura versurilor este de 8 silabe.
"Deoarece în aceasta creatie lirica natura nu este numai decor, ci si o oglinda a trairilor poetului, poezia "Toamna" de Octavian Goga este un pastel."
|
|
