|
Acasa » REFERATE » TUDOR ARGHEZI REFERAT
TUDOR ARGHEZI REFERAT
Referat "Tudor Arghezi" de Mihai Ralea
Eseistul, sociologul, psihologul, profesorul universitar si academicianul Mihai Ralea, indrumatorul, multi ani, al gruparii literare si al revistei "Viata romaneasca", s-a nascut la 1 mai 1896, in Bicuresti ca fiu al magistratului Dumitru Ralea din Husi si al Ecaterinei, nascuta Botezatu. Se stinge din viata la 17 martie 1964, la Berlin.
Daca muntenii Perpessicius, Serban Cioculescu, Pompiliu Constantincscu, Vladimir Streinu ilustreaza critica foiletonistica, profesionista sau academica, Mihai Ralea, în esenta, este alaturi de Paul Zarifopol, G.Calinescu, Eugen Lovinescu s.a., un remarcabil reprezentant al criticii eseistice,dar si al criticii de directie ca N.Iorga, Dragomirescu, Densusianu, Lovinescu, Ibraileanu.
Principalele volume de critica literara eseistica sunt: "Interpretari" [1926], "Perspective" [1928], "Comentarii si sugestii" [1928], "Atitudini" [1931], "Intre doua lumi" [1943], "Cele doua Frante" [1956].
Trasaturi caracteristice ale eseistului ilustrate in eseul "TUDOR ARGHEZI", publicat in 1927 in "Viata romaneasca.
Eseurile lui Mihai Ralea, "putine, dar admirabile" [Eugen Simion] se diferentiaza prin câteva trasaturi caracteristice privind atât intentiile, cât si tehnica eseistica si stilul.
Asa cum afirma G.Calinescu în "Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent", Mihai Ralea nu scrie decât despre cartile care-i plac, critica sa fiind a unui "epicurean". Intr-adevar, Ralea nu e un cronicar literar,constiincios,tinând evidenta productiei beletristice, ci un critic "selectiv". Dintre poeti, apreciaza pe Rilke, Valery, Topârceanu, Arhgezi s.a. La Arghezi, "cel mai mare poet al românilor de la Eminescu încoace, o minunata sursa de energie poetica", apreciaza "expresia rara", observatie esentiala cu privire la specificul si contributia lui T. Arghezi la dezvoltarea poeziei nationale.
Desi Mihai Ralea, în fond, a practicat o "critica totala, estetica, psihologica, sociologica, istorica", exista în eseurile sale o preferinta pentru critica psihologica. In cazul lui Arghezi, atitudinea lirica fundamentala e revolta, ce-si are radacina nu numai în anarhism, monahism, ci si într-o anumita "organizatie sufleteasca" care se caracterizeaza printr-o "greata decisiva, metafizica" a spiritului împotriva materiei, expresia suprema a revoltei fiind celebrele blesteme. Tudor Arghezi se aseamana în aceasta privinta cu Octav Mirabeau, având ca si acesta un accent "purist, de spiritualist profund ofensat".
Mihai Ralea nu diseca opera cu fervoarea lui Ibraileanu, nu analizeaza, nu este un textolog. Spirit sincretic, un fin geometru, un clasic interesat de esente, Mihai Ralea cauta în opere liniile principale specifice. In opera lui Arghezi, liniile esentiale sunt doua: revolta structurala , potentata de circumstante biografice si istorice [monahismul si anarhismul] si pagânismul magic, poetul fiind mai aproape de doctorul Faust decât de Saint Francois d'Assise.
Mihai Ralea, unul din cei mai cultivati si informati comentatori de literatura, nu se multumeste cu surprinderea geometriei psihologice a unei opere sau a unui autor si proiecteaza totul pe ecranul larg al literaturii universale. Potrivit acestei tehnici, Tudor Arghezi e proiectat pe ecranul vast al poeziei simboliste ilustrate de Viliers del'Isle Adam,Maeterlink, Sar Peladan si alti urmasi ai lui Edgar Allan Poe sau Novalis.
Mihai Ralea, autorul celebrului eseu, Fenomenul românesc, în care stabileste particularitatile etnice ale poporului român, în toate eseurile evidentiaza modul în care scriitorii ilustreaza specificul nostru national. Multele note eminesciene, aspectul folcloric al unor versuri, prezenta unor realitati culturale românesti [bisericutele linistite] confera operei argheziene dimensiune nationala.
Desi G.Calinescu afirma ca stilul lui Mihai Ralea e oral, "de taifas provincial", cercetat mai bine, observam ca e un stil sclipitor, stralucind de imagini cu metafore de inspiratie culta, cu formulari memorabile, uneori aforistic, neologistic, cu duble si triple epitete: "expresie curenta, banala, amorfa si incolora".
|
|
