|
Acasa » REFERATE » ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE INTAIA NOAPTE DE RAZBOI
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE INTAIA NOAPTE DE RAZBOI
Referat "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" Camil Petrescu
Romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu, a aparut in anul 1930. Despre elaborarea romanului, autorul insusi spune ca: "A fost o ardere continua,mistuitoare, in care randurile se chemau unele pe altele,fara nici un fel de ragaz,sfarsita dupa luni si luni de truda a condeiului, odata cu caderea ultimelor frunze in baltoacele ploilor de toamna, lasandu-l pe autor bolnav in pat pentru multa vreme".
Criticul G. Calinescu, intelegand cel mai profund noutatea romanului il caracterizeaza drept " o proza superioara".
Stari de constiinta legate de razboi si personaje de front, abia schitate in "Ciclul mortii", sunt reluate, in dimensiuni mai ample,in romanul"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi",in care gasim precizarea ca:"drama razboiului nu este numai amenintarea prezenta a mortii,macelului si foamei,cat si aceasta permanenta verificare sufleteasca,acest continuu conflict al eului tau,care cunoaste dealtfel ceea ce cunostea de fapt intr-un anumit fel".Tinand sa ajunga la maximum de veridicitate si autenticitate,Camil Petrescu sondeaza sistematic straturile profunde ale constiintei. Exprimarea adevarului, fie el cat de crud,devine o norma morala fundamentala.
Romanul este construit din doua carti aparent distincte. Prima carte cuprinde monografia analitica a sentimentului de gelozie,ca element psihic care domina viata afectiva a lui Stefan Gheorghidiu. Nu este o analiza de psihologie generala, ci analiza sentimentului trait de personaj in conditiile date, cele ale unei societati cuprinse de febra afacerilor prilejuite de pregatirea intrarii in razboi si de participarea la razboi. A doua carte este chiar jurnalul de campanie al autorului,imprumutat eroului din roman.Introducerea acestui jurnal in roman i-a schimbat caracterul de notari zilnice,documentare,iar arta scriitorului i-a dat autenticitatea unei experiente dramatice,din care eroul a dobandit intelesurile profunde ale vietii si solutiile juste pentru chinurile din constiinta lui stapanita de gelozie.
Cele doua carti se alatura intr-o unitate de compozitie de larga viziune structurala,ele sunt doua parti care se alatura cronologic,sudura lor nu este o juxtapunere, ci o sudura organica in care problema primei parti se rezolva prin experienta din a doua carte, ca un triumf moral al personajului principal.
Aceasta alaturare compozitionala o releva si titlul romanului, care subliniaza ca ultima noapte de dragoste corespunde cu intaia noapte de razboi. E noaptea punctului de sudura care unifica consubstantial cele doua parti.
Asadar in constructia romanului distingem doua teme fundamentale: una sociala si una psihologica si amandoua apartin celor doua planuri: unul subiectiv care descrie monografia unei iubiri, in toate fazele ei,de inceput,de stabilizare si de acord al afectului cu spiritul la cote superioare si de declin, si un plan obiectiv, fundamental, in care se desfasoara o lume, un intreg univers, in care se consuma experiente. Cele doua planuri se dezvolta paralel si uneori se si interfereaza.
In planul subiectiv ca si la Proust, memoria reanvie intamplari trecute, dar la Camil Petrescu constiinta selectioneaza acele fapte care vor ajuta la dezvaluirea adevarului. Retrairea explica si sistematizeaza fapte care vor conduce la optiunea finala. Eroul principal, Stefan Gheorghidiu,se aseamana cu eroii lui Stendhal, pentru ca si acesta i-si inzestra personajele cu energie, virilitate si loialitate.
In constiinta sa se deruleaz, Intr-o rememorare dramatica viata lui interioara, supusa unei autoanalize, pentru a discerne adevarul despre iubirea lui. Este o iubire pura, ideala si absoluta dar care este pangarita de infidelitatea sotiei sale Ela?
Stefan Gheorghidiu, se casatorise cu Ela din dragoste, el student la Filozofie, ea studenta la litere, o dragoste care aducea in viata lui de student sarac, singura bogatie spirituala la care spera. Dar o mostenire neasteptata, lasata de unchiul sau foarte bogat Tache Gheorghidiu, ii schimba viata. Ela sotia sa, atrasa in lumea marii burghezii, se adapteaza la morala acesteia. Noua sa conditie sociala o conduce la o viata mondena si cochetarie erotica. Dragostea pentru sotul ei se transformase in conformism conjugal, folosit cu iscusinta ca sa se protejeze. In psihologia lui Stefan Gheorghidiu incolteste gelozia, sentimentul devine obsesiv si-l tortureaza. De la nevoia de dragoste absoluta la gelozia chinuitoare - iata procesul sufletesc al lui Gheorghidiu.
Analiza psihologica, pe care o urmareste autorul, atinge profunzimi neexplorate si ea poarta amprenta autenticitatii, pentru ca este o introspectie ascutita a personajului. De fapt, gelozia lui Stefan Gheorghidiu apare ca o alta fata, in fond fireasca, a intensitatii sentimentelor lui de dragoste,a dorintei sale profunde, dupa dragostea absoluta. Interesant pentru analiza sentimentului este episodul excursiei la Odobesti, organizat de Anisoara, care avea mania excursiilor "in banda". Femeia de lume, Ela, face in asa fel incat sa-l aiba alaturi in masina pe "G., dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". Gandurile lui Gheorghidiu devin amare si sufletul lui incepe sa arda inabusit. In felul acesta, excursia devine o tortura pentru Gheorghidiu. Fiecare gest al sotiei sale lua proportia unui vulcan in constiinta lui din cauza geloziei.
Despartirea a devenit iminenta, altfel risca desfiintarea lui ca personalitate. A fost o despartire grea, chinuitoare, cu cautari indelungi, cu momente de nepasari partiale, cu intentii de impacare, cu hotarari schimbatoare, cu aruncari orbesti in mocirle instinctuale pentru a se razbuna.Totusi noua lui experienta nu-i scoate din suflet dragostea pentru Ela. Ea devenise o parte din fiinta lui. Impacarea a fost: "o betie de dureri amare, transformata in bucurii tari, cum se schimba drojdiile zacatorilor in alcool.Totul, trecutul imi aparea acum clar, mai ales dupa noi explicatii, mai ales dupa fericirea ei, acum nestapanita".
Dar "fericirea" e scurta. Concentrat la Dambovicioara, Gheorghidiu i-si aduce sotia la Campulung ca sa-i fie mai aproape. Insa aici traieste "ultima noapte de dragoste" zvarcolindu-se din nou in apele tulburi, ale geloziei. Incepe insa "Intaia noapte de razboi". Camil Petrescu a transpus in paginile romanului sau, razboiul autentic, concret, fara idealizare romantica si fara grotescul naturalism, razboiul crud si inutil, blamat de cei care il duc efectiv, exploatat de cei care il provoaca. Scenele prezentate sunt de o profunda realitate si ele par a fi notate la fata locului. Starile sufletesti ce preced prima lupta denota o realitate rascolitoare. Pe front, se preced ordine contradictorii, tragicul intalnindu-se cu absurdul; eroismul alterneaza cu panica. Stefan Georghidiu impreuna cu oamenii din plutonul sau, in retragerea din Transilvania, trebuie sa asigure retragerea batalionului, iar plutonul trebuie sa asigure retragerea diviziei. Dar tirul artileriei dusmane rastoarna planul retragerii organizate. Capitolul inregistreaza situatii dramatice, fiind o ilustrare exceptionala, de deosebita realizare artistica, a unei psihologii a groazei si a panicii. Cu aceasta experienta tragica, la care se adaugara altele ulterior, Stefan Gheorghidiu realizeaza o cunoastere exacta a razboiului si a realitatii in general, incat constiinta lui se elibereaza de framantarile minore care ii umplusera sufletul, de veninul geloziei. Inapoiat acasa dupa zilele de spital, in care si-a vindecat rana dobandita in razboi, Stefan Gheorghidiu este cuprins de o liniste caracteristica. Un bilet anonim ii dezvaluie ca nevasta-sa il inseala cu un individ Grigoriade, care e la cenzura, "vezi bine". Cand aceasta vine acasa, îi arata scrisoarea "zâmbind". La protestele si explicatiile ei, ii spune cu acelasi zambet binevoitor : "- Asculta, fata draga, ce-ai zice tu daca ne-am desparti?". Se muta la hotel a doua zi si-i lasa absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret, la carti... de la lucruri personale, la amintiri..."Tot trecutul".
In cel deal doilea plan ne este prezentat fundalul pe care se desfasoara drama lui Stefan Gheorghidiu, fundal concentrat pe doua realitati: mostenirea si razboiul. Apoi mostenirea genereaza conflictul cu o seama de personaje in primul rand cu familia. Apoi la masa de la unchiul Tache, il va infrunta pe batranul avar si pe Nae Gheorghidiu, intr-o scena si decor balzacian, prin descrierea interiorului casei din strada Dionisie: "casa veche, mare cat o cazarma". Unchiul Tache este si el un personaj balzacian: ursuz, avar, batran, care locuia intr-o singura camera, care-i servea de sufragerie, birou, dormitor. Un alt personaj balzacian, doar schitat, pe care Gheorghidiu reuseste sa-l cunoasca tot datorita mostenirii, este Vasilescu Lumanararu, milionarul analfabet.
O lume de negustori ii infatiseaza lui Gheorghidiu viata ca pe un imens hipodrom, in care toti joaca la intamplare si castiga la intamplare. Si Nae Gheorghidiu,este personaj balzacian imbogatit prin zestre, ahtiat de a face cat mai multa avere, un Stanica Ratiu ajuns in stadiul de a fi considerat "unul din cei mai destepti si mai periculosi oameni din tara romaneasca". Imprejurarile mostenirii i-o dezvaluie pentru prima data pe Ela intr-o alta lumina, interventia acesteia i-o dezvaluie vulgara.
Problema razboiului, a intrarii in razboi, apare, in prima parte a cartii, in gura proprietarului, a avocatului, latrator si demagog. Problema razboiului este dezbatuta in tren, la Camera, in ziarele vremii. Discutia din tren, ca si cele de la Camera, reanvie spiritul lui Caragiale atat prin personaje cat si prin atmosfera.
In prima parte a cartii, problema razboiului este dezbatuta astfel, incat sa justifice psihologic numeroasele motive si detalii care vor interveni in "jurnalul de front", cum a fost considerata cea de-a doua parte.
Deci subiectul romanului analizeaza acut tema casniciei nereusite, devenita calvar pentru cei doi soti care, neputand comunica in mod corect, traiesc intr-un climat de suspiciune, gelozie si minciuna. Este o poveste de dragoste cu accese dramatice de gelozie, interpolata in povestea, traita aievea, a unui fragment din primul razboi mondial.Tragicul razboiului schimba optica eroului asupra lumii si a sensurilor ei.
Personajele: Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat in primul rand,de probleme de constiinta. Este un intelectual fin, care si-a facut din speculatiile filozofice mediul fundamental in care se misca cu dexteritate. Faptul acesta ii da o putere spirituala superioara, pe care o doreste unica si netulburata. Este de fapt, o izolare de viata trepidanta a complicaiilor sociale, o evadare intr-o lume in care domina numai spiritul filozofic, cu puterea lui de a gandi o alta oranduiala. In aceasta lume vrea s-o ridice si pe sotia sa pentru a trai o dragoste eliberata de contigentele comune ale vietii sociale, o dragoste care sa fie numai a lor, numai a lui. Pasiunea lui Stefan Gheorghidiu izvoraste dintr-o metafizica a iubirii pure si absolute care spiritualizeaza actul erotic si aceasta este si izvorul geloziei sale, care il fac sa se zbata intre certitudini si indoieli.
Cu toate acestea Stefan Gheorghidiu este,un lucid.Sub luciditatea constiintei sale, ca sub o lupa, sunt examinate si faptele Elei, si framantarile din constiinta sa. Singurul adevar pe care il stie, este ca o iubeste pe Ela. Insa aceasta iubire ii da cosmarul geloziei, desi neaga ca ar fi gelos. Cand certitudinile il apropie de adevar si hotaraste despartirea, o face totusi sub rezerva unei indoieli, motiv care va determina impacarea ulterioara, dar si motivul care, spulberandu-se, va pecetlui despartirea definitiva.
Stefan Gheorghidiu si-a cunoscut oare sotia, in esenta feminitatii sale? Desigur. Dar a crezut ca o poate aduce in sfera puritatii iubirii, care sa invinga obisnuitul, comunul, din relatiile sociale curente. Insa sotia sa a ramas in cercul acestor relatii, adaptandu-se perfect. Insa pe Stefan Gheorghidiu mostenirea nu l-a integrat in societatea burgheza a timpului sau, ca pe sotia sa. El a ramas un neadaptat, un inadaptat superior pentru ca revolta lui izvoraste din setea de cunoastere si din credinta ca nu existã salvare fara perceptia adevarului. Deci,Stefan Gheorghidiu este un invins? Este un invins in cadrul societatii burgheze pe care o detesta si deasupra careia se ridica. Dar el se desparte de sotia sa si totodata de anturajul acesteia, lasandu-i "tot trecutul". Si face aceasta cu convingerea ca nu poate apartine unei asemenea lumi. Din punct de vedere moral, eroul nu este un invins. El a invins sentimentul geloziei, care il dezumanizeaza, nimicindui dimensiunile, pe care le socotea "enorme". A pus intr-un raport just framantarile din constiinta cu framantarile obiective ale vietii sociale, cele din urma cantarind mai greu in balanta constiintei. Mai bine zis si-a invins trecutul si si-a salvat astfel valoarea morala.
Sotia lui Gheorghidiu, Ela nu intelege valoarea morala a acestuia. Este o instinctiva pentru care dragostea este un joc de societate, in conditiile prielnice ale bogatiei materiale.Nu o intereseaza sensul dragostei sotului ei, ci averea acestuia, ca baza materiala pentru cochetaria ei erotica. Luxul in care traieste trebuie sa aiba pentru ea un atribut sinequa nou: infidelitatea. Stefan Gheorghidiu ii descopera lacomia si vulgaritatea si i le alimenteaza lasandu-i cu marinimie si dispret suveran, o buna parte din avere. In gestul lui e o razbunare, dar si o eliberare morala.
Tanase, Vasilescu, Lumanararu si Nae Gheorghidiu sunt personaje prin crearea carora Camil Petrescu renunta la problemele de constiinta, ramanand in planul social. Observatia exacta si subtila releva tablouri demne de o larga fresca sociala. Lumanararu il concureaza pe Nae Gheorghidiu la cumpararea unei fabrici de metalurgie, iar Nae Gheorghidiu, printr-o stratagema bancara, il anihileaza pe Lumanararu si-l scoate din concurenta, umilindu-l. Asociatia lor, este o asociatie de banditi, pusa sub egida "desteptaciunii” politice a lui Gheorghidiu. In curand devin rechini ai razboiului, facand afaceri necurate cu dusmanul, in detrimentul tarii. Cei doi asociati sunt tipuri balzaciene, pe care insa autorul nu le dezvolta pana la capat, dar le reia in romanul Patul lui Procust.
|
|
