|
Acasa » REFERATE » VINTILA HORIA REFERAT, OPERA
VINTILA HORIA REFERAT, OPERA
Vintila Horia referat, viata, opera
Consideratii generale. Scriitor reprezentativ al secolului XX, Vintila Horia este unul dintre marile nume ale exilului romanesc, alaturi de intelectuali de marca, precum Mircea Eliade, Emil Cioran si Eugen Ionescu. Autor al catorva zeci de volume de poezie, proza, eseistica si critica literara, Vintila Horia isi incepe cu adevarat cariera literara in 1960, o data cu publicarea la Paris a romanului "Dumnezeu s-a nascut in exil", bazat atat pe vechea sa formatie romaneasca, cu influente din opera lui L. Blaga, Nichifor Crainic, Nae Ionescu si Ion Pillat, cat si pe o experienta culturala de exil, cu o profunda informatie in filozofia istoriei si a stiintelor, in psihologie si in spiritualitatea traditionala.
Vintila Horia se afirma ca un scriitor solitar, invaluit in mari enigme. Gasind forta sa se ridice deasupra modelelor facile contemporane, scriitorul isi asuma situatia de a indura exilul ca pe o experienta hotaratoare a vietii si a operei lui. In acest sens, literatura lui Vintila Horia este o manifestare a unui exil ca "tehnica a cunoasterii", la fel de revelator ca "dragostea sau moartea", o forma de "exil interior", al transformarii spirituale care aminteste de cel suportat de Dante si de exilul fundamental al lui Homer: "Patria este locul unde destinul ne obliga sa traim, adica sa meditam...".
Exilatul este pentru Vintila Horia modelul exemplar al fiintei umane, al carei destin definitoriu este acela de "exilat din Paradis", descoperind in cele din urma un spatiu unic, al Sufletului: "Dar inauntru in celula, in foame si torturi, o noua fiinta s-a inaltat, superioara celeilalte (...), superioara deci fiintei ideologice si fata de care calaul nu a mai fost decat un instrument de distrugere a lui insusi si de perfectiune pentru viitor". Aceasta revelatie o va trai poetul Ovidiu la marginea de rasarit a Imperiului Roman in contact cu lumea dacilor. Dorul sfasietor dupa imaginea pierduta a cetatii Roma se transforma treptat in "dor metafizic", definit prin nevoia si cautarea de Dumnezeu. Romanul "Dumnezeu s-a nascut in exil" exploreaza curiozitatea spirituala a poetului latin in ultimii opt ani din viata, petrecuti pe tarmul Pontului Euxin. Exilul isi pierde treptat din incordare si dramatism o data cu descoperirea universalitatii conditiei umane si a importantei Sufletului.
Reeditat si tradus in tot mai multe tari ale lumii, cu acelasi interes ca la inceput, romanul "Dumnezeu s-a nascut in exil" isi pastreaza semnificatia adanca in contextul amplu al contemporaneitatii.
|
|
