|
Acasa » REFERATE » VOCILE NOPTII REFERAT
VOCILE NOPTII REFERAT
Referat "Vocile noptii" de Augustin Buzura
In evolutia prozei noastre de azi vocea artistica a lui Augustin Buzura, puternic individualizata, "a devenit misiune", asumandu-si "obligatia de onoare de a servi adevarul, frumosul, libertatea". Criticul literar Eugen Simion, in lucrarea sa "Scriitori romani de azi", ii fixeaza locul in spatiul "prozei de analiza", opera sa fiind o pictura sociala vasta "apropiata prin realismul si aparenta ei lipsa de stil, de literatura ardelenilor.
Romanul "Vocile noptii aparut in 1980, este "o cronica" sociala si politica a realtatii romanesti de dupa cel de-al doilea razboi mondial, "adevarate documente de existenta",create cu instrumente de investigatie psihologica. "Vocile noptii" este un discurs epic construit in baza rememorarilor, "a retrairilor unor experiente ale memoriei si constiintei".
Subiectul romanului nu se dezvolta linear, reconstituirea si rezumarea lui fiind posibile prin decantarea mai multor fapte colaterale si, mai ales, recronologizarea intamplarilor pe care fluxul epic le deplaseaza pe axa temporalitatii, in ambele sensuri. Tanarul Stefan Pintea paraseste facultatea cu scopul aparent de a castiga bani pentru a reconstrui casa parintilor sai, tarani dintr-un sat maturat de inundatii. Hotararea il aduce in mediile muncitoresti, prilejuindu-i contactul brutal cu viata din fabrica si din "caminele de nefamilisti". Experienta amoroasa cu Lena, sotia inginerului Filipas, decazut dintr-o inalta functie politica in judet, ii da posibilitatea sa cunoasca, din interior, "mondenitatile clasei de superpusi politici si administrativi. Cercett la militie de locotenentul Veza, pentru o vina care pana la sfarsitul romanului ii ramane necunoscuta, Stefan Pintea se intoarce in satul unde, in timp ce lucreaza la ridicarea casei, tatal sau sufera un accident grav.
Tehnica narativa. Problematica romanului. Romanul incepe cu o relatare neutra, la persoana a treia, realizata de vocea unui narator situat in afara faptului epic. O data cu convocarea lui Stefan Pintea la militie, functiile naratoriale sant transferate in sarcina acestui personaj, care le preia pentru o buna portiune a romanului, dandu-i aspectul unei lungi confesiuni introspective. Modificarea perspectivei isi afla o consistenta sustinere in determinarile psihologice ale momentului epic: personajul, suspectat de o vina care nu-i este precizata, isi supune propria existenta unui riguros proces de analiza, incercand sa-i gaseasca sensul si erorile: "Totul e cum te vezi. Chestie de constiinta..." ii spune Veza.
Rememorarea intamplarilor care ii compun viata ia in roman forma mai multor episoade cu consistenta si semnificatii distincte, care le confera o anumita autonomie:
a. Episodul angajarii si al muncii in fabrica reuneste observatii, exprimate cu nu sarcasm necrutator, asupra degradarii mediului industrial supus abuzului politic si administrativ. Indivizi situati pe diferite trepte ale scarii puterii teoretizeaza morala oficiala si practica o alta, lumeasca: participa la vanatoari si agape incheiate orgiastic, formalizeaza pana la ridicol actul productiv, "cultural" si de divertisment. In toate aceste momente, slugarnicia sau aroganta, invidia sau suficienta marcheaza relatiile ierarhice care se pot modifica in orice clipa prin intriga si delatiune.
b. Episodul vietii in caminul muncitoresc surprinde, in miscarea ei sufleteasca si comportamentala, o lume hibrida"agro-industriala". Ca pe o panza cinematografica, romancierul proiecteaza individualitati definitive prin alte sub-episoade. Desi surprinse in manifestari fragmentare, personajele care populeaza aceasta lume sant pitoresti, reprezentative pentru acest mediu si, mai ales, autentice.
Stelica Goran, Neamtu, Sultan, Visan, Nelutu Ufederistul sant, in felul lor, niste rebeli deturnati spre nonconformisme marunte, uneori spre violenta gratuita, dar totdeauna "bascaliosi" intr-un "registru argotic", a carui folosire contribuie nu numai la pitorescul, ci, mai ales, la realismul acestor pagini.
c. Episodul iubirii dintre Stefan Pintea si Lena Filipas con duce naratiunea in intimitatea vietii superpusilor. Puternicii politici ai judetului ascund in spatele imaginii publice o degradanta inclinatie spre viciu si promiscuitate. Momentul petreceriide la inginerul Filipas ingaduie insa si o cauzalitate invers: Stanescu, Serbanica, Filipas compenseaza prin apetenta lor pentru putere insuficiente afective si sexuale. Protejate material si bine cotate social, femeile lor renunta usor la alura respectabiltatii, in favoarea limbajului vulgar, a gestului obscen si a adulterului. Lena pluteste la un nivel mai generos al acestei lumi, cu mai profunde si mai autentice justificari umane. Devenita printr-o inselaciune brutala nevasta lui Filipas, ea duce o existenta bovarica si practica un fel de infidelitate vindicativa. La un nivel de adancime de o convingatoare umanitate se intalnesc insa sinceritatea iubirii pentru Pintea si mila pentru Filipas.
d. Un alt episod erotic, cu ziarista italiana Violetta, pe care personajul o cunoste in timpul unei excursii in Iugoslavia, este "decupat" din trecut de memoria lui Stefan Pintea, aflat in plin proces de comparare, evaluare si justificare a diferitelor acte de viata ale sale. Oarecum neintegrat in ansamblul epic al romanului, episodul are insa functii precise in planul semnificatiilor. O intreaga problematica umana, sociala si politica dobandeste astfel amplitudine planetara: civilizatia contemporana are pretutindeni un efect coruptiv si alienant care naste nelinisti si dramatice tentative de regasire a naturii originare.
Toate aceste episoade, deplasate liber si neconventional pe axa temporalitatii si a spatialitatii, se unifica in planul ideilor majore ale romanului, al caror purtator de sens este Stefan Pintea. Lumea aceasta cu aberante determinari politice, pe care romancierul nu ezita a le denunta in toate consecintele lor, reverbereaza dramatic in cele mai adanci straturi ale existentei individului, instrainandu-l de el insusi.
Personajul traverseaza deopotriva o criza existentiala si una de constiinta: Reconstituirea propriei vieti coincide cu o dramatica nevoie de a-i da o coerenta si un sens. Daca, gasindu-le, planul existentei n-ar suferi modificari esentiale, in planul constiintei faptular fi o solutie de regasire a indentitatiiO intreaga "retorica interogativa" exprima aceasta tentativa a personajului principal si nu numai a lui. "Ce sa facem?"; "Eu sant cel care...?" "De fapt, de ce-am venit aici?'; "Ce se intampla cu mine? Unde gresesc? De ce anume nu-mi dau seama? Ce ignor?" Raspunsurile sant greu, daca nu imposibil de aflat intr-o lume in care minciuna acopera adevarul, ipocrizia sugruma sinceritatea, iar lasitatea ia forme compensatorii marunte [Caministii inventeaza, de pilda "un loc pentru urlat"].
"Cum sa nu existe salvare?"- se intreaba, in final Stefan Pintea. Intr-adevar, ea pare sa existe, indrazneala de a rosti energic adevarul "Daca te doare, urla!". Erorile nu sant, deci, numai ale lumii, ci si ale constiintei. Personajul pare a fi aflat raspunsurile, dar el ramane in continuare intr-un cerc inchis. Ultima secventa a romanului e relatata tot la persoana a treia, indicand si prin acest procedeu narativ inchiderea unui spatiu din care greu se poate evada.
|
|
