|
Acasa » REFERATE » ZODIA CANCERULUI SAU VREMEA DUCAI-VODA REFERAT
ZODIA CANCERULUI SAU VREMEA DUCAI-VODA REFERAT
Referat "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda" de Mihail Sadoveanu
Aparut in 1929, romanul "Zodia Cancerului" reprezinta, alaturi de "Fratii Jderi"- opera ulterioara-, o culme a literaturii istorice sadoveniene. Cu "Zodia Cancerului" culmineaza seria romanelor care evoca vremuri intunecate, de suferinte: "Neamul Soimarestilor", "Vremuri de bejenie". Urmatoarea etapa, de maturitate, a romanului sadovenian reanvie mitul varstei de aur a Moldovei indentificandu-se cu domnia lui Stefan cel Mare. Dupa cum observa N.Manolescu, literatura batranetii lui Sadoveanu este mai senuna decat a tineretii.
Pompiliu Constantinescu arata ca romanele sadoveniene de tinerete, cu tematica istorica, se caracterizeaza printr-un exes de subiectivism in descrieri, printr-un impresionism ce conduce la o poetizare ce predomina asupra naratiunii, In schimb, "Zodia Cancerului" marcheaza o maturizare a artei scriitorului, vadita in fluenta povestirii, in realizarea sintezei unei epoci si in sobrietatea stilului si economia mijloacelor.
Totusi nici in "Zodia Cancerului" epicul nu ocupa locul primordial. Romanul utilizeaza conventia romantica a manuscrisului gasit, autorul bazandu-se pe relatarea lui Paul de Marenne, abate de Juvigny, privind calatoria lui spre Imperiul Otoman ca sol de taina al lui Ludovic al XIV-lea. Relatarea manuscrisa nu este insa reprodusa la persoana intai, ci preluata de narator, care se declara interesat nu de consideratiile morale si filosofice ale abatelui, ci de reconstituirea unor amanunte pe care istoria nu le-a retinut.
Romanul urmareste calatoria solului francez prin Moldova anului 1679. Atacat de trimisi ai nemtilor, care nu privesc cu ochi buni o posibila alianta intre Franta si Turcia, abatele de Marenne este calauzit la trecerea sa prin Moldova de beizade Alecu Ruset, fiul fostului domnitor Antonie Ruset, inlaturat de la tron prin intrigile lui Duca, actualul domnitor. Alecu Ruset are nevoie si el de protectia abatelui, caruia ii fusese prezentat de un prieten comun, polonezul Vladislav, pentru a putea veni8 la Iasi, in ciuda dusmanului sau, Duca, de a carul fiica era indragostit, Il aparau de Duca-Voda si prieteniile pe care le avea printre demnitarii turci si, niste scrisori compromitatoare pentru domnitor. Desfasurarea actiunii il conduce pe Alecu Ruset la Istambul, pe urmele abateluiVrand, in final, sa impiedice casatoria iubitei sale, Catrina, cu Stefan Beziade, care ii fusese impus fetei din considerente politice, Alecu Ruset il rapeste pe mire chiar in ziua nuntii, dar este prins de oamenii lui Duca si ucis de acesta cu buzduganul.
Principalul interes al romanului nu sta, asadar in actiune, ci in evocarea Moldovei de demult prin intermediul contrastului sugestiv dintre doua civilizatii. Pentru aceasta, Sadoveanu utilizeaza motivul literar al strainului, pe care il mai foloseste in "Noptile de Sanzaiene" [inginerul francez venit sa taie padurea seculara] si in "Fratii Jderi" solii italieni de la curtea lui Stefan cel Mare]. Motivul strainului era frecvent in secolul al XVIII-lea, fiind utilizat de pilda, de Montesquieu in "Scrisorile persane" si de Voltaire in "Naivul", pentru ca prin intermediul unor persani, respectiv al unui huron[indian din America de Nord] sa fie prezentata o imagine mai pregnanta a socieatii franceze a timpului. Venit dintr-o alta civilizatie, un streainobserva adesea mai bine decat localnicii anumite aspecte care pentru acestia s-au banalizat. In literatura romana a secolului al XIX-lea intalnim motivul in proza lui Alecsandri, "Balta Alba".
Cu cat merge "mai spre rasarit, cu atat oamenii sant mai aproape de natura si de Dumnezeu", constata abatele de Marenne observand ca tarani nestiutori de carte prezic cu exactitate schimbarea vremii, dupa semne naturale. Solul francez descopera aici cu incantare peisaje de inceput de lume. Aceeasi impresie de sublima salbaticie o da imaginea poienii cu zimbrii, pe care Sadoveanu o prezinta cititorului atat prin descriere directa, cat si prin efectul pe care vederea ei il produce asupra privitorului.
Abatele calatoreste intr-o lume in care divinitatea se releva in chipurile naturii, intr-un panteism tinand de organicitatea ortodoxiei, despre care scria Lucian Blaga in "Spatiul mioritic": Dumnezeu se vadeste acolo mai mult in podgorii decat in biserici", spune Alecu Ruset despre Cotnari.
Suprinzatoare pentru abatele de Marenne sant contrastele: intr-o tara unde predomina starea naturala si unde, nefiind poduri, trece raul purtat in spatele unui om, este o mirare intalnirea cu un om cultivat ca Alecu Ruset, care vorbeste o destul de buna limba franceza.
Daca principalul contrast apare intre natura feerica si soarta nenorocita a oamenilor pamantului. Mereu alungati din satelew lor si haituiti de navaliri sau de oamenii domniei veniti sa incaseze birul, unii locuitori apar aproape salbaticiti, intr-o mizerie care aminteste descrierea facuta de Diniciu Golescu in "Insemnarea calatoriei mele". Explicatia acestor stari de lucriri i-o da abatelui Alecu Ruset in timpul calatoriei, vorbindu-i despre situarea Moldovei in apropierea unos dusmani puternici, despre contrastele si situatia ei de hotar intre lumi. Se contureaza o imagine de "paradis devastat".
Pentru oamenii acestor locuri, natura constituie cea mai buna aparare: "Aici la noi Domnul Dumnezeu ne-a poruncit sa n-avem cai statornice, ca sa nu ne gaseasca dusmanii. Daca n-avem ostile crailor, ne ne impresuram de pustie". Aici, "pe acest colt de pamant, care a fost candva paradis", "calamitatile stau in lucriri ca mierea in flori".
Petrecerile apar ca o compesatie a suferintelor si pericolelor, ca o reactie paradoxala la amenintarile naturii si ale oamenilor. Fatalismul ancestral este exprimat de Alecu Ruset cu cuvintele contemporanului sau, Miron Costin: "Trebuie sa ne plecam fruntea caci, dupa cum spune un compatriot al meu, carturar ca si domnia ta, nu sant vremile sub carma omului".
Motivul, frecvent in opera sadoveniana, al petrecerii este dezvoltat in "Zodia Cancerului" ca un ritual reflectat in vorbirea ceremonioasa. Lazarel Grica pare intruparea insasi a ospetiei, iar ospatul incepe cu un siretlic; pe masa sant puse mai intai bucate reci si proaste si un vin "acrut", pentru ca impresia pe care o vor produce zama de gaina, sarmalele si vinul cel bun, sa fie mai puternica. In inegalabilul limbaj sadovenian este data si reteta borsului de potroace, binevenit dupa o noapte de chef.
Peregrinarile eroilor si petrecerile lor au loc sub ochiul nevazut al lui Duca-Voda. Acest domnitor, supus oprobriului posteritatii de cronica lui Neculce, apare in romanul lui Sadoveanu ca intruchipare a puterii tiranice. Banuitor si ursuz, el este "auster, nevicios, dar tocmai de aceea inspira frica". Neanduplecat, "ca orice om fara slabiciuni fata cu slabiciunile altora", Duca e omul hotararilor tinute secrete, al pedepselor amanate cu sadism si al iertarilor tactice" [N.Manolescu]. In antiteza cu monarhul cel bun, Stefan cel Mare din "Fratii Jderi", Duca este conducatorul cel rau, procupat doar de consolidarea propriei puteri, ipocrit, simbol al vremilor de cumpana care revin periodic in istorie, vremuri surprinse de Sadoveanu cu suprema intuitie artistica in acest roman care este o capodopera a literaturii romane.
|
|
