|
Acasa » SCRIITORI » MATEIU CARAGIALE
MATEIU CARAGIALE
Mateiu Caragiale biografie
Mateiu Caragiale s-a nascut la 25 martie 1885, la Bucuresti, fiind fiul lui I. L. Caragiale si al Mariei Constantinescu. Intre 1896 si 1903 a urmat Colegiul "Sfantul Gheorghe", unde l-a avut ca profesor pe Anghel Demetriescu, cel care i-a transmis pasiunea pentru istorie si heraldica. In 1903 a inceput sa studieze dreptul la Bucuresti, transferandu-se in 1904 la Universitatea din Berlin, iar din 1905 pana in 1909 din nou la Bucuresti, fara a-si termina studiile. In 1914, Mateiu Caragiale a fost sef de cabinet la Ministrarilor Lucrarilor Publice, iar intre 1910 si 1921, seful biroului de prresa la Ministerul de Interne. In 1923 s-a casatorit cu Marica Sion, dobandind domeniul de la Sionu[ Ilfov]. A facut o tentativa de a intra in diplomatie, fiinds primit in audienta, in 1928, de ministrul de externe, Nicolae Titulescu. A debutat in 1912, cu poezii publicate in revista "Viata romaneasca": "Clio", "Lauda cuceritorului", "Prohodul razboinicului", "Noapte rosie", "Calugarita", "Boierul", "Aspra", "Inteleptul", "Cronicarul", "Domnita", "La Arges", "Trantorul", "Curtile vechi". Opera in proza "Remember" evoca, in atmosfera neguroasa a Berlinului de la inceput de secol, figura enigmatica a unui estet decadent, Sir Aubrey de Vere. Cu aparente decroman politist, "Sub pecetea tainei" infatiseaza, in relatarea unui vechi detectiv, conu Rache, cateva cazuri misterioase, ramase fara rezolvare. Volumul postum "Pajere", incluzand si poeziile de debut, contine poeme de inspiratie istorica, populate de figuri din trecut, in maniera descriptiva, parnasiana. Moare la 17 martie 1936. A fost un autor, istoric al heraldicii, poet, şi scriitor roman
|
|
