|
Acasa » SCRIITORI » PANAIT ISTRATI
PANAIT ISTRATI
Panait Istrati biografie
Panait Istrati s-a nascut la 10 august 1884, la Braila, fiu al Joitei Istrati si al unui contrabandist grec, originar din Faraclata [Cefalonia]. I-si petrece copilaria la Baldovinesti, satul de origine al mamei sale. Urmeaza cursurile scolii primare din Braila, pe care le termina de-abia dupa sase ani, ramanand in primii doi ani repetent[Stiinta instructiunii publice n-a descoperit inca mijlocul de a face cartea draga copilului]. Nevoit sa-si intrerupa studiile, devine, pe rand, ucenic la carciuma lui Kir Leonida, de pe strada Malului, "in vecinatatea scumpei mele Dunari", cum spunea apoi, apoi placintar, vanzator ambulant, ucenic la Atelierele Docurilor din Braila. Cunoaste de mic saracia si viata zbuciumata de care isi va aminti mai tarziu in paginile autobiografice ale volumului "Trecut si viitor" si in "Capitan Mavromati". Descopera placerea cititului, adolescenta si tineretea lui Panait Istrati fiind de neinchipuit fara a se lua in consideratie aceasta dimensiune esentiala a existentei sale: lectura. Dupa un popas la Bucuresti si la Constanta [1904-1907], intreprinde prima calatorie prin bazinul mediteranean [fara bani, fara acte, fara chiar sa fi platit calatoria], pe traseul Constanta- Alexandria-Cairo-Pereu-Neapole. Debuteaza publicistic cu un articol in "Romania muncitoare" [nr. 4, 11 februarie 1907], semnand "Braila, P.Istrati". In contact cu miscarea muncitoreasca, participa la Congresul de constituire al P.S.D. [1910], se situeaza in fruntea grevistilor braileni, a caror viata aspra o va evoca intr-o suita de reportaje si in romanul confesiune "Casa Thuringer". Dupa cativa ani de activitate sindicala, in 1913 ajunge din nou la Cairo, unde scrie "Note din Egipt". In 1914 pleaca la Paris, fiind gazduit de cizmarul roman Gh. Ionescu, isi insuseste secretele limbii franceze prin lecturi din clasicii francezi [Fenelon, J.J.Rousseau, Pascal, Montaigne, Voltaire si Balzac]. Prin popasurile sale in Elvetia si Franta, in anii 1916-1918, scriitorul se confrunta cu o cumplita mizerie, indeplinind pe rand cele mai diverse munci. Dupa o scurta sedere la Paris, in 1920 se indreapta spre Nisa, unde singuratatea si boala il vor aduce in 3 ianuarie 1921 la gestul disperat al sinuciderii ["Eu o duc prost cu sanatatea si cu moralul. Cred ca ar fi mai bine sa dispar. Desi aici e un paradis pamantean, eu lancezesc de urat. E rau cand nu mai ai pe nimeni"]. Este salvat si, la cateva luni, Romain Rolland ii raspunde la scrisoarea pe care P. Istrati i-o adresase in aceste tragice imprejurari. In octombrie 1922 il cunoaste personal pe Romain Rolland, bogata corespondenta pe care o va intretine cu acesta dovedindu-se hotaratoare in existenta scriitoriceasca a lui P. Istrati. Revista parisiana "Europe" ii publica la 15 august 1923 povestirea "Chira Chiralina", cu o prefata elogioasa a lui Romain Rolland. In volum povestirea apare in 1924 la Paris si la Bucuresti, intr-o traducere mai putin inspirata, in paralel cu tiparirea in "Europe" si apoi in volum a lui "Mos Anghel". Puternic creator de atmosfera, sub semnul exoticului si al pitorescului, P. Istrati releva un anumit tip de de sensibilitate dunareana, de unde si calificativul de "un nou Gorki al tarilor balcanice", dat de R. Rolland in prefata la "Chira Chiralina". Cartea este tradusa in 27 de limbi si nume de prestigiu ale literelor franceze vor saluta pe "acest roman, care ne aduce in dar povestirile sale populare", "poet aspru si tumultuos". Colaboreaza cu povestiri, articole si interviuri la revistele "Miscarea literara", "Adevarul literar si artistic", "Facla", "Viata romaneasca" si "Cuvantul liber", In 1925 se intoarce in tara, calatoreste si leaga noi prietenii, participa la mitinguri si conferinte de presa, este contestat si acuzat, supravegheat si tratat ca "un comunist periculos". Calatoreste la Moscova, Atena, Paris, Existenta lui P. Istrati se desfasoara in continuare in mod dramatic. Critica romaneasca instaureaza o conspiratie a tacerii in jurul operelor sale, inceteaza prietenia cu Romain Rolland, iar Henri Barbusse recurge la calomnii acuzandu-l de fascism, de fost"agent al Sigurantei". Bolnav si demoralizat, in 1930 se intoarce in tara si se stabileste pentru scurt timp la Braila. Calatoreste in Germania si in Austria, in 1933 pleaca in Franta pentru a-si trata tuberculoza si se instaleaza la Nisa. Din 1934, P. Istrati trece prin momente tot mai dificile, revine in Romania, traieste in Bucuresti, nevoit sa accepte munci dezonorante. "Izolat si neocrotit de nimeni", "lipsit de orice venit", intr-o atmosfera de tacere, scriitorul inceteaza din viata la 16 aprilie 1935, in Sanatoriul Filaret, din Bucuresti. A fost un scriitor roman de limba romana şi franceza.
Opera
Cicluri autobiografice
Povestirile lui Adrian Zografi
Ciclul Viaţa lui Adrian Zografi
Chira Chiralina (1924)
Moş Anghel (1924)
Codin (1925)
Prezentarea haiducilor (1925)
Domniţa din Snagov (1926)
Mihail (1927)
Ciulinii Bărăganului (1928)
Casa Thüringer (1933)
Biroul de plasare (1933)
Răsarit de soare (1934)
Spovedania unui învins (1929)
Ediţii
Opere alese / Œuvres choises, ediţie bilingvă româno-franceză, texte alese, prefaţă şi note de Al. Oprea, traducere de Eugen Barbu, vol. I-IX, Bucureşti, Editura pentru Literatură / Editura Minerva, 1966-1984
Opere. Povestiri. Romane, ediţie îngrijită, cronologie, note şi comentarii de Teodor Vârgolici, introducere de Eugen Simion, vol. I-II, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, colecţia „Opere fundamentale”, 2003
Ecranizări
Kira Kiralina, film mut sovietic, 1927, regia: Boris Glagolin
Ciulinii Bărăganului, coproducţie Franţa-România, 1957, regia: Louis Daquin, Gheorghe Vitanidis. Ecranizare după romanul omonim.
Codin (Codine), coproducţie Franţa-România, 1962, regia: Henri Colpi. Ecranizare după romanul Copilăria lui Adrian Zograffi. Scenariul: Dumitru Carabăţ, Henri Colpi, Yves Jamiaque. Premiul pentru cel mai bun scenariu, Festivalul de film de la Cannes, 1963.
Balkán! Balkán!, coproducţie Ungaria-Franţa-Turcia, 1993, regia: Maár Gyula. Ecranizare după Chira Chiralina.
Note
1. Gherasim, după numele tatălui său, Gherasim Valsamis, grec chefalonit, contrabandist de profesie.
2. În jurul unei polemici: Nicolae Iorga-Panait Istrati
Bibliografie selectivă
Romana
Alexandru Oprea, Panait Istrati, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1964
Alexandru Oprea, Panait Istrati: dosar al vieţii şi al operei, Bucureşti, Editura Minerva, 1976
Maria-Gabriela Pintea, Panait Istrati, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1975
Mircea Iorgulescu, Spre alt Istrati, Bucureşti, Editura Minerva, 1986
Mircea Iorgulescu, Celălalt Istrati, Iaşi, Editura Polirom, 2004
Maria Cogălniceanu, Panait Istrati: tentaţia şi ghimpii liber Constandina Brezu-Stoian, Panait Istrati, Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007
Franceza
Édouard Raydon, Panaït Istrati, vagabond de génie, Paris, Les Éditions Municipales, 1968
Monique Jutrin-Klener, Panaït Istrati, un chardon déraciné: écrivain français, conteur roumain, Paris, Éditeur F. Maspero, 1970
Roger Dadoun, Panaït Istrati, Aix-en-Provence, L'Arc, 1983
David Seidmann, L'existence juive dans l'œuvre de Panaït Istrati, Paris, Éditions Nizet, 1984
Elisabeth Geblesco, Panaït Istrati et la métaphore paternelle, Paris, Anthropos, 1989
Monique Jutrin-Klener, Hélène Lenz, Daniel Lérault, Martha Popovici, Élisabeth Geblesco, Catherine Rossi, Jeanne-Marie Santraud, Les haïdoucs dans l'œuvre de Panaït Istrati: l'insoumission des vaincus, Paris, L'Harmattan, collection „Critiques littéraires”, 2002
Mircea Iorgulescu, Panaït Istrati, Paris, Oxus Éditions, collection „Les Roumains de Paris”, 2004
|
|
