|
Acasa » TERAPII NATURISTE » POLENUL DE ALBINE PROPRIETATI, INDICATII
POLENUL DE ALBINE PROPRIETATI, INDICATII
Polenul de albine proprietati, indicatii, administrare
Polenul de albine este unul din cele mai de pret daruri ale naturii.
"Polenul", spune I. Ioris, "contine tot ceea ce trebuie organismului pentru viata".
Polenul este un produs care se gaseste pe anterele florilor, sub forma de pulbere foarte fina, colorata in mod diferit, depinzand de floarea de la care provine. Polenul este recoltat de albine pentru hrana puietului, constituind principalul lor aliment proteic. Este recoltat fie odata cu nectarul, fie in mod special, prin perisorii de pe suprafata corpului, fiind apoi adunat cu piciorusele, introdus in cavitatea bucala, unde este amestecat cu saliva si cu mici cantitati de nectar si depus in "panerasele" picioruselor posterioare sub forma de grauncioare. Astfel este transportat in stupi, depus in celule si, prin modificarile ce le sufera ulterior, este tranformat in pastura. Depozitarea se face in fagurii marginasi si pe laturile fagurilor cu puiet, dar numai in celulele de lucratoare, niciodata in celulele de trantori. Dupa aceea, albinele tinere din stup indeasa cu capul polenul in interiorul celulelor si il batatoresc bine. Celulele sunt astfel umplute o treime pana la patru cincimi din inaltime, continand in medie 0,100-0,175 g de polen, deci pentru prasila unui kilogram de albine vor fi necesare 1,500 kg polen, consumul anual de pastura al unei familii de albine de putere mijlocie ridicandu-se astfel la circa 20 kg.
Albinele adulte folosesc polenul in procesul de refacere a tesuturilor uzate, iar cea mai mare parte pentru producerea laptisorului. In afara de aceasta, catre toamna, albinele acumuleaza in organism, in asa-numitul corp gras, cantitati destul de mari de substante proteice care inlocuiesc in timpul iernii pierderile de substante si, in acelasi timp, ajuta la cresterea unor cantitati apreciabile de puiet in prima perioada a primaverii, fara ca in natura sa existe alte surse de substante proteice.
H. Chauvin a demonstrat ca polenul de albine are numeroase proprietati nutritive si energetice, continand, printre altele, o substanta care accelereaza cresterea (natura sa nefiind inca stabilita) si substante antibiotice deosebit de eficiente impotriva colibacililor si unor salmonele. In acelasi timp, creste cantitatea de hemoglobina in sangele bolnavilor de anemie.
Compozitia polenului, proprietati:
- Polenul florilor contine, la suta de grame:
- Apa, 12-30%
- Substante proteice (acizi aminici), 7-30%
histidina
leucina
lizina
triptofan
valina
- Glucide (sub forma de zaharuri), 25-48% (in stare uscata)
- Vitamine (aceleasi, dar in proportii mai mici ca in laptisorul de matca)
B1 (tiamina)
B2 (riboflavina)
PP (acid nicotinic)
C (acidul ascorbic)
acid folic
biotina
- Antibiotice
- Factori care stimuleaza cresterea
Indicatii polen, actiune terapeutica:
Nutritiva
Intaritoare
Antianemica
Cicatrizanta
Reparatorie
Stimulenta a activitatii nervoase
Stimulenta a activitatii glandulare si sexuale.
Antagonista excesului de foliculina
Calmanta
Tonico-vasculara
Stimulare a cesterii
Actiune antibiotica
Mod de administrare:
Copii intre 3-5 ani: 5-10 g/zi (o lingurita de cafea rasa).
Copii intre 6-12 ani: 10-15 g/zi.
Adulti:
-doza de atac (pentru persoane cu indicatii majore la acest tratament): 30-40 g/zi.
- doza de intretinere (pentru sanatosi si bolnavi): 16-20 g/zi.
- Curele scurte (nu sunt prea eficiente).
- Cure regulate (la inceputul fiecarui anotimp, cate 45 zile sau bianual (la inceputul iernii si sfarsitul verii), cate 90 zile.
- Cure continue, cate 2-3 g/zi, sau mai mult, in functie de toleranta.
Polenul granule, uscat foarte bine, se consuma cu: apa, miere, dulceata, iaurt, lapte. Nu se amesteca niciodata cu ceai si cafea pentru a nu-i diminua proprietatile curative; de asemenea, granulele trebuie sa fie mestecate bine in gura inainte de a fi inghitite.
|
|
