|
Acasa » REFERATE » NOAPTE DE DECEMVRIE REFERAT
NOAPTE DE DECEMVRIE REFERAT
Referat "Noapte de decemvrie" de Alexandru Macedonschi
Poemul Noaptea de decemvrie a fost scris la 27 decembrie 1901 si a fost inclus în ciclul de poezii "Flori sacre". Poetul creeazã Noaptea de decemvrie, pornind de la o legendã în prozã Meka si Meka scrisã si publicatã de el în ziarul lui C. A. Rosetti, "Românul" din 13 ianuarie 1890. Macedonski manifestase si pânã atunci predilectie pentru exoticul oriental, ilustrat atât de frecvent în multe din ciclurile sale de versuri de la "Excelsior" pânã la "Poema rondelurilor". Scrierea în prozã valorificã o legendã orientalã în care Mahomet Ben Hassan - Ben Ali ii transmite cu limbã de moarte fiului sãu Ali dorinta ca acesta sa nu se se abata niciodatã în viatã de la calea cea dreaptã. Îl sfãtuieste, totodatã, sã mearga, asa cum trebuie sã facã orice credincios musulman, la cetatea sfântã Meka, pentru a putea obtine astfel iertarea pãcatelor. Ascultând de îndemnul pãrintelui sãu Ali porneste în pelerinaj la Meka, însotit de un mare convoi de cãmile si servitori, cu multe provizii de drum, hotãrât sã strãbatã pustiul arab pe drumul cel drept. În acelasi timp, spre aceeasi tintã porneste si Pocitan-Ben-Pehlivan, un cersetor urat la înfãtisare. Desi este invitat de Ali sã meargã în fastuosul sãu convoi, Pocitan refuzã, alegând niste cai ocolite spre a ajunge la Meca dar mai usor de strabatut. Ali îsi continuã însã drumul prin pustiu, dar marile dificultãti ale cãlãtoriei nu pot fi învinse si convoiul piere, oameni si cãmile pe rând, pânã când emirul, sleit de puteri si rãmas singur, moare si el, înainte de a-si fi vazut visul cu ochii, cãci imaginea Mekãi rãmâne o iluzie înselãtoare ca fata morgana. În schimb, hidosul Pocitan-Ben-Pehlivan ajunge la cetatea sfântã. În timp ce emirul trece pragul "Mekãi ceresti", Pocitan trece pragul "Mekãi pãmântesti" si de aici si titlul poemei în prozã Meka si Meka.
Dupã 11 ani, Macedonski revine asupra subiectului si, decantând în materia parabolei în "Românul" noi întelesuri simbolice, dã nastere celei mai valoroase dintre Noptile sale.
Din aceastã parabolã, poetul a dezvoltat în magistralul sãu poem ideea fundamentalã a statorniciei credintei într-un ideal, al cãii drepte, neabãtute a omului superior hotãrât sã înfrângã toate piedicile care ii stau în cale. În imaginarea unei cetãti care-si îndepãrteazã zidurile dinaintea emirului dornic de a ajunge la ea, vedem tragedia idealului în veci neatins. Poezia simbolizeazã drama geniului, asemenea Luceafãrului eminescian, într-o evocare de elevatã înfatisare si mai mult, pentru drama propriei sale existente,si prin substanta esteticii romantice, diferentiazã, fiecare în felul sãu, etica omului de geniu de cea a oamenilor de rând. Faptul ca Emirul strabatate imensul desert arab in dorinta absoluta de a junge la cetatea Meca este simbolul foarte limpede al sufletului omenesc însetat de absolut, atras de "o sfântã cetate a idealului", care în poemul lui Macedonschi este Meka.
In functie de aceste continuturi,structura poemului este organizat in trei momente principale sau,mai bine zis,in douã pãrþi legate între ele de motivul inspiratiei. În aceastã poezie, poetul surprinde deopotrivã, prin alternarea continuã a planului real cu cel fantastic si tendinta socialã, protestatarã, provocatã de soarta tragicã a geniului în societatea care, nepãsãtoare, îl lasã pe poet sã moarã în mizerie. Revenind la structura poemului distingem urmãtoarele momente:
1- Imaginea creatorului înfãtisat în contextul social la modul simbolic [versurile 1-28).Natura si mediul si de aici nevoia de a o converti în una convenabilã:
"Pustie si albã e camera moartã,
si focul sub vatrã se -stinge scrumit,
Poetul, alãturi, trãsnit stã de soartã,
Cu nici o scânteie în ochiu-adormit
Iar geniu-i mare e-aproape un mit
si nici o scânteie în ochiu-adormit"
2- Motivul inspiraþiei din versurile- 29-39 - parte în care poetul îsi cautã conditia lui de artist în "flacãra vie" a inspiratiei:
"Dar scrumul sub vatrã, deodatã, clipeste
Pe ziduri, aleargã albastre nãluci,
O flacãrã vie pe cos izbucneste,
- Arhanghel de aur cu tine ce-aduci?
Si flacãra spune:-"Aduc inspirarea
Ascultã si cântã, si tânãr refii".
Astfel se realizeazã saltul din cotidian în fantastic, din material în spiritual, dintr-o realitate într-o alta, transfiguratã artistic, închipuitã de energia sufleteascã a poetului. Cititorul pãtrunde pe nesimtite pe aceastã poartã, fiind întâmpinat de imaginea mirificã a Bagdadului, în care poetul e însusi emirul strãlucitului oras al lumii orientale. Sub raport stilistic, simbolul devine figura poeticã centratã în primele douã pãrti pentru a zugrãvi datele materiale ale conditiei poetului în relatia lui cu societatea:"ochi otelit al lumii", "lupii groaznici" ce s-aud "Cum latrã, cum urlã, cum urcã ,"Un tremol sinistru" sunt toate simboluri ale acestei conditii damnate a artistului.
3- Lupta pentru atingerea absolutului, prezentatã în chip alegoric-simbolic in versurile-40-227-. Partea a treia dobândeste o mai pronuntatã tentã epicã. Un sir de momente iltiei sale simbolice:
a- Mirajul cetãtii preasfinte, Meka, devine pentru printul "rozului Bagdad" o adevãratã obsesie.
b- Despãrþindu-se de "roza idilã" a Bagdadului, emirul il întâlneste pe drumetul [zdrentãros si pocit], de care apoi se desparte, fiecare urmându-si drumul sãu simbolic. c- Printul, strãbate drumul drept, sacrificându-si caravana si servitorii, ajungând el însusi la capãtul puterilor.
d- Din starea de disperare in care era il scoate imaginea inselatoare a Mekãi.
e.- În timp ce Meka îmbracã haina fetei morgana, emirul vede intrând pe sub portalurile Sale, cersetorul zdrenturos.
f.- Emirul moare sub "jarul pustiei". În finalul poemului, Macedonski descifreazã definitiv simbolurile poemei, dovedindu-se adeptul doctrinei estetice a romanticilor:
"Dar luna cea rece, s-acea dusmãnie
De lupi care urlã - s-acea sãrãcie
Ce-alunecã zilnic spre ultima treaptã
Sunt toate pustia din calea cea dreaptã,
s-acea izolare, s-acea dezolare,
Sunt Meka cereascã, sunt Meka cea mare".
Prin temã,simbolistica si ideologie, poetul e romantic; prin vraja muzicalã a textului, prin cultul pietrelor pretioase, prin predilectia nuantei cromatice, Macedonski e simbolist. Astfel dupã ce exercitiile sterile ale instrumentalist - simbolismului se consumaserã, poetul realiza în Noapte de decemvrie o strãlucitã sintezã între traditia romanticã si elementele novatoare ale simbolismului.
|
|
